Autoritățile publice aproape că nu reacționează la cazurile de corupere a alegătorilor, iar articolul din Codul penal care criminalizează astfel de fapte nu este valorificat și aplicat în practică. Sunt constatările studiului „Cum a fost asigurată integritatea aleșilor locali și a procesului electoral (2019-2020)”, elaborat de Centrul de Analiză și Prevenire a Corupției (CAPC). Reprezentanții Procuraturii Anticorupție spun că au în gestiune astfel de dosare, dar legea nu le permite să efectueze măsuri speciale de investigație, pentru a putea solicita condamnarea persoanelor bănuite de coruperea alegătorilor. Discuțiile au avut loc în cadrul unei noi ședințe a Clubului Jurnaliștilor de Investigație.

În contextul alegerilor locale generale din 20 octombrie 2019, CAPC a elaborat și a remis în adresa Procuraturii Anticorupție șapte sesizări privind cazurile de presupusă corupere a alegătorilor, care ar fi avut loc la Bălți, Briceni, Soroca, Edineț, Ialoveni, Codru și Căușeni. Trei concurenți electorali care au săvârșit presupusele acțiuni de corupere a alegătorilor fac parte din PSRM, doi sunt independenți, unul face parte din PDM, iar unul este neidentificat. În studiul CAPC se arată că din cele șapte sesizări expediate Procuraturii Anticorupție, în cazul a patru au fost pornite procese penale, ulterior însă acestea au fost clasate. În cazul a două sesizări a fost sistată examinarea, iar în cazul alteia, au fost inițiate verificări, dar CAPC nu a fost informat despre finalitatea acestora.

„Analiza ordonanțelor de refuz în pornirea urmăririi penale a permis identificarea unor alegații/argumente, cel puțin curioase: „[…] În concluzie, versiunea petiționarului, relatată procurorului, se identifică a fi una convențională și neconvingătoare, iar plângerea fiind înaintată fără a ține cont de faptul că nu orice acțiune/inacțiune sau act neconvenabil unei persoane poate fi privit ca o faptă infracțională și, de asemenea, că pornirea urmăririi penale nu poate avea după bunul plac și la indicația petiționarului […]””, se mai arată în studiul CAPC.

Experții de la CAPC spun că norma Codului penal privind coruperea alegătorilor este una relativ nouă în arsenalul organelor de drept și nu există încă practici și tactici coerente și consistente de investigare a acestei infracțiuni. „Putem atesta mult formalism în abordarea autorităților responsabile: în majoritatea acțiunilor de investigare s-a făcut referință la alte acte de constatare anterioare, fără a fi listate argumentele refuzului; nu au fost întreprinse acțiuni pro-active pentru a stabili în anumite cazuri identitatea făptuitorului sau conexiunea unor protagoniști ai sesizărilor cu concurenții electorali”, se arată în studiu.

Investigarea faptelor expuse în sesizări s-a limitat, potrivit textului ordonanțelor procurorilor și a încheierilor ofițerilor de urmărire penală, doar la audierea martorilor, fără a fi solicitate sau examinate alte documente sau circumstanțe, care puteau servi ca elemente de probă, mai spun experții.

„Pornirea urmăririi penale în condițiile actualei legislații și practicii de interpretare de către procurori a normei art. 181¹ din Codul penal este, practic, o „misiune imposibilă”. Argumentul principal al nepornirii urmăririi penale este invocarea imposibilității de a demonstra scopul autorului infracțiunii și anume „de a determina alegătorul să îşi exercite sau să nu îşi exercite drepturile electorale”, precum și a intenției directe a făptuitorului care a dat bunuri, bani sau a oferit servicii. Aparent, acțiunile de corupere a alegătorilor nu vor putea fi detectate, constatate și, respectiv, sancționate în lipsa unor probe fundamentale, lipsite de echivoc, care trebuie să demonstreze interacțiunea directă dintre corupător și cel supus coruperii, precum și a îndemnului direct și explicit de a vota/a nu vota un anumit concurent electoral. Altfel spus, în cazul în care acțiunea de corupere a alegătorilor nu este documentată în flagrant delict, atunci orice alte sesizări vor rămâne în afara atenției organelor de urmărire penală.”

Procurorul Anticorupție Ion Munteanu a punctat că una dintre problemele care împiedică finalizarea unor astfel de dosare cu sentințe de condamnare este spectrul îngust de probe procesual-penale pe care le pot acumula procurorii. „Chiar și în momentul în care noi avem o bănuială rezonabilă că a fost comisă o asemenea infracțiune, suntem foarte limitați în spectrul de probe procesual-penale pe care le putem acumula. Coruperea alegătorilor, după elemente, este specifică coruperii active. Avem aceleași elemente de oferire de mită, în cazul dat, bunuri, pentru a determina alegătorul să-și exprime într-un fel sau altul votul. Spre deosebire de infracțiunile de corupție, în infracțiunea în cauză noi nu avem posibilitate procesură de a efectua măsuri speciale de investigații. Altfel spus, puține dosare pe infracțiuni de corupție reușim să le expediem în instanța de judecată fără măsuri speciale de investigații. Numai declarațiile unor martori nu sunt suficiente pentru a solicita condamnarea unei persoane”, a subliniat Ion Munteanu.

Studiul CAPC poate fi citit aici.