Accesul la studii pentru copiii cu cerințe speciale: avantajele educației incluzive

Realizările în domeniul educaţiei incluzive și programele promovate de stat şi de organizaţiile neguvernamentale pentru încurajarea incluziunii copiilor cu dizabilităţi în şcoli au constituit principalele teme de discuții în cadrul ședinței Rețelei ”Jurnaliștii-prieteni ai copiilor”, desfășurată la 21 mai.

În cadrul şedinţei au fost făcute publice rezultatele studiului sociologic ”Incluziunea copiilor cu dizabilităţi în sistemul de învăţământ”, realizat de UNICEF şi IDIS-Viitorul, efectuat pe trei grupuri - cadrele didactice din învăţământul primar şi gimnazial, părinţii care au copii cu vârste până la 15 ani şi elevi din clasele VI-IX.

Sergiu Tomşa, specialist în cadrul UNICEF. Foto CIJM

Sergiu Tomşa, specialist în cadrul UNICEF,a menționat că datele sondajului au arătat că în anul curent de studii numărul copiilor cu dizabilităţi în şcoli s-a dublat comparativ cu anul precedent, ajungând la cifra de 4400. Datele studiului demonstrează că tot mai mulţi profesori, elevi şi părinţi înţeleg că şcoala trebuie să-i asigure dezvoltarea fiecărui copil.

„Percepţia îngrijitorilor, părinţilor cu privire la deschiderea sistemului educaţional este undeva la mijloc, pentru că aproximativ aceleaşi procentaje, 45 de procente cred că instituţiile de învăţământ sunt suficient de deschise pentru fiecare copil şi cam aceeaşi proporţie gândeşte că mai este de lucru, copii cu dizabilităţi încă nu sunt suficient de acceptaţi, accesul nu este suficient de liber”, a menţionat Tomşa. Doar 12,3% din respondeni consideră că nu sunt avantaje pentru ceilalţi copii odată cu includerea unui copil cu dizabilităţi din şcoală. Totodată, unul din trei respondenţi consideră că ceilalţi copii devin mai responsabili atunci când au în clasă un copil cu CES, iar unul din 5 respondenţi consideră că ceilalţi elevi devin mai toleranţi. Referindu-se la avantajele şcolarizării pentru copiii cu dizabilităţi, respondenţii au menţionat că la şcoală aceşti copii au posibilitatea de a socializa, se simt egali cu ceilalţi elevi, pot comunica şi îşi sporesc încrederea în sine. Totodată, sondajul a arătat că, în general, toţi respondenţii sunt mult mai dispuşi să accepte în şcoalaă un copil cu dizabilităţi locomotorii şi nu acceptă copii cu dizabilităţi intelectuale.

Potrivit Valentinei Chicu, şefa direcţiei învăţămînt preuniversitar din cadrul Ministerului Educaţiei, educaţia incluzivă trebuie abordată ca un concept larg prin care comunitatea îşi propune să accepte fiecare copil şi să îi ofere şanse şi oportunităţi egale pentru a se dezvolta, acest lucru nefiind încă valabil pentru toate şcolile din ţară. „Avem instituţii de învăţământ unde educaţia incluzivă este sprijinită continuu şi cadrele didactice sunt deja convinse că locul fiecărui copil este la şcoală şi pot să asigure acest proces. Dar avem, cu părere de rău, şi situaţii în care cadrul didactic ştie cum, ştie ce trebuie să facă, dar nu întotdeauna vrea să facă aceste lucruri”, a spus reprezentanta ministerului.

Valentina Chicu a mai spus că unul din obiectivele ministerului este prevenirea instituţionalizării copiilor care intră în dificultate şi asigurarea integrării copiilor din internate în şcolile de cultură generală. Astfel, de la 1 septembrie 2014 copiii din clasele primare din 5 internate din republică îşi vor face studiile în şcolile din comunitate, urmând să locuiască la internat.

În luarea sa de cuvânt, Lucia Gavriliţă, preşedintele Centrului de zi „Speranţa”, a menţionat că autorităţile ar trebui să îşi concentreze eforturile pentru a asigura incluziunea copiilor cu dizabilităţi încă de la grădiniţă, dar şi pentru a le asigura celor care absolvesc şcolile de cultură generală dreptul de a-şi face studiile la facultate.

La rândul său, Daniela Mămăligă, reprezentanta asociaţiei ”Parteneriate pentru fiecare copil” a spus că reconfigurare sistemului educaţional este imposibilă fără o schimbare a mentalităţii şi atitudinii părinţilor, cadrelor didactice, dar şi a societăţii în general. ”Reforma sistemului educaţional în ce priveşte crearea şcolilor incluzive nu va avea succes atâta timp cât atitudinea profesorilor, asistenţilor sociali şi a comunităţii în general nu va fi schimbată”, a menţionat sursa citată.