Dumitru Sliusarenco

Când vine noaptea. Sau cum ar fi Moldova fără presă

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a stabilit că libertatea presei este esențială pentru democrație. Pare o propoziție șablon, desprinsă dintr-un discurs plictisitor, dar dezvoltând această idee, mă întreb de unde vine totuși importanța asta?

În primul rând, presa liberă reprezintă cea mai puternică platformă în societate care contribuie decisiv la formarea de opinii publice. În al doilea rând, presa liberă este o condiție esențială pentru pregătirea oamenilor să facă alegeri sau să-și formeze opinii informate. Și dacă tot trăim în era tehnologiilor informaționale, când știrile ne influențează în mare parte viața, modul de a gândi, comportamentul, percepția binelui și răului, percepția normalității și moralei, atunci presa este în mod absolut logic, acea conexiune între știre și noi, cei care o consumăm.

În ultimul timp noi toți observăm tendințe alarmante în domeniul mass media. Limitarea accesului la diverse informații, discreditarea unor surse media, dar și mai periculos, încercarea de intimidare, inclusiv cu instrumente penale a unor jurnaliști de investigație. Ce este și mai alarmant pentru mine – lipsa de atitudine din partea oamenilor, în afară de un grup restrâns de jurnaliști sau activiști, nimeni nu reacționează la cazuri atât de sfidătoare. Asta mă face să cred că noi nu înțelegem pe deplin ce înseamnă presa liberă și care e influența sau impactul ei asupra vieții noastre.

De asta, hai să ne imaginăm pentru o secundă că presă nu mai există. A dispărut, a fost interzisă sau mai știu eu ce. La TV nu mai vezi știri, emisiuni sau talk-showuri. În ziare se publică doar bancuri, publicitate sau articole științifice. În mediul online nu mai sunt informații, nu postează jurnaliști, nu scriu blogheri. Cum ar arăta ziua asta? Cum ar arăta ziua asta fără știri și informații? Ce am face noi? De unde ne-am informa?

Ca să merg și mai departe, o să iau câteva situații de interes public, să le modelez.  De exemplu, mult discutatul caz cu parcările cu plată în Chișinău. Dacă am zis că presa nu mai există, evident acest caz nu devine o problemă de rezonanță, nu este investigată de activiști, jurnaliști și respectiv de profesioniști din domeniu, alții decât cei din autorități. În așa o situație, Chișinăuienii s-ar fi trezit într-o bună dimineață cu datorii la buget și taxe exagerate la parcări, care merg în buzunarele unor șmecheri.

Să luăm alt caz. O fată este violată. Anchetatorul sau procurorul nu investighează cazul, fie că sunt mituiți, fie că sunt misogini, fie că au alte interese. Fără probe și dovezi nici o instanță nu poate examina dosarul. Dar presă nu-i, nu are cine să îi povestească povestea fetei, să tragă alarma, să atragă atenția publicului despre injustiția din societate. Într-un final, un om umilit și cu viața distrusă va rămâne și fără justiție și fără susținere. Nimeni să-l audă.

Cum rămâne cu corupția? Cine va informa oamenii simpli despre faptul că un deputat/ministru/funcționar care are pe hârtie 5 000 de lei pe lună, deține case de milioane, mașini scumpe sau conturi pline? Și implicit, cine o să-l împiedice să devină deputat/ministru/funcționar pe viitor și să ne fure?

Și dacă tot se discută despre schimbarea sistemului electoral iar presa a dispărut, cum află omul de rând ce presupune cu adevărat așa o schimbare? Care sunt riscurile și perspectivele? Cine îi oferă informații credibile? Cei care promovează această lege? Guvernanții? Poate interpreții? 

Acest scenariu apocaliptic este greu de imaginat. Dar dacă ni l-am imagina, ar trebui să înțelegem rolul colosal al presei în viața noastră. Ce este totuși real la moment în Moldova – asta e presa ”neliberă” sau controlată. Presa care te duci pe drumuri greșite, care oferă informații distorsionate și îți prezintă o cu totul altfel de lume, lumea pe care ”cineva” vrea ca tu să o vezi. În lumea asta tu ai siguranță doar la televizor, pensiile sunt majorate doar din spusele jurnaliștilor iar copiii tăi au viitor doar de la 21-00 la 21-30 (sau altă oră a știrilor).

Nu știu ce este mai periculos, o presă controlată sau lipsa presei în general. Știu doar că există un singur actor care poate lupta cu presa controlată - presa liberă. Ea îți poate da informație alternativă, ea îți poate spune povestea, ea poate atrage atenția asupra unei mari nedreptăți. Datorită presei libere poți compara informațiile și decide care este credibilă, adică datorită presei libere (inclusiv) – pui creierul în mișcare și gândești.

Dacă se lasă întunericul în Moldova, se întunecă și viitorul nostru, dar presa liberă poate să aprindă o lumină. Ajut-o să nu se stingă. Hai să nu fim indiferenți.

Opiniile exprimate în rubrica de bloguri sunt asumate în totalitate de bloggeri şi nu reprezintă neapărat poziţia CIJM.

Toți bloggerii portalului