Până la finele anului curent, privatizarea contra bonuri patrimoniale va trece în istorie. Statul „trage cortina”, deși majoritatea acționarilor așa și nu au primit barem un bănuț din dividendele promise, iar misterele privatizării frauduloase a mai multor întreprinderi încă nu au fost dezlegate. Recent, o parte din fondurile de investiții au fost reorganizate în societăți pe acțiuni, iar altele vor fi lichidate în următoarele luni. În urma acestor proceduri unii acționari s-au ales cu câteva sute de lei. Alții au preferat să-și păstreze titlul de acționar, sperând că, poate, măcar peste ani se vor alege cu câștigul promis.

MILIOANE DE ACțIONARI CU PROPRIETățI DE DOI BANI Procesul de privatizare a patrimoniului de stat a demarat în anul 1991, în perioada respectivă fiind create 45 de fonduri de investiții pentru privatizare și zece companii fiduciare. Acestea au colectat bonurile patrimoniale de la cetățeni și le-au investit în peste 1800 de societăți pe acțiuni. Privatizarea a avut un caracter de masă, astfel încât acționari au devenit peste 2,1 mln. de persoane - cam toată populația adultă a țării. Pentru că numărul acționarilor era foarte mare, cotele care le-au revenit în fostele averi ale statului erau mai mult decât simbolice și, respectiv, ei nu aveau posibilitatea să influențeze semnificativ deciziile care se adoptau la întreprinderile în care și-au investit bonurile. „Cetățenii și-au făcut mari speranțe că vor obține dividende și alte avantaje economice. Însă activitatea ulterioară a fondurilor de investiții a spulberat speranțele oamenilor. Între anii 1995-2005, când guvernele se schimbau frecvent, statul a scăpat din mâini controlul asupra fondurilor de investiții. Folosindu-se de această situație, unii conducători au comis delapidări în proporții deosebit de mari, însușindu-și cele mai bune active”, susține Vasile Pentelei, vicepreședintele Comisiei Naționale de Valori Mobiliare (CNVM). Alți experți consideră că privatizarea ar fi avut impact dacă ar fi fost efectuată după alte principii. „ Privatizarea a fost concepută greșit din start - nici cetățenii nu au reușit să valorifice bonurile primite, nici statul nu a primit nimic în schimbul cedării proprietății”, susține Natan Garștea, directorul general al Agenției de rating și estimare „Estimator VM”.

DOAR OPT LA SUTă șI-AU LUAT BANII

În anii ce au urmat după privatizarea în masă numărul fondurilor de investiții s-a redus considerabil - unele s-au asociat cu structuri similare, altele au fost lichidate la inițiativa CNVM, iar o parte din ele și-a încheiat activitatea din proprie inițiativă. Astfel, la începutul anului 2005, în republică funcționau doar șase fonduri de investiții: „DAAC-Hermes”, „Asito-Invest-Prim”, „Agrofond”, „Divident”, „Real-Invest” și „Mandatar”). Acestea au fost reorganizate acum câteva săptămâni - termenul-limită prevăzut de legislație era 1 iulie. Alte 17 fonduri se află încă în proces de lichidare din inițiativa CNVM și nouă - din inițiativă proprie.

Acționarii acestor fonduri au avut posibilitatea să-și răscumpere acțiunile și, drept urmare, să beneficieze de anumite sume bănești. Însă de această oportunitate au făcut uz doar cei care au fost informați în timp util și au depus o cerere la organele de resort. Majoritatea oamenilor fie că nu au știut de această posibilitate, fie că nu au dorit să-și ridice sumele derizorii ce li se cuveneau. Călătoria până în capitală i-ar fi costat mai scump decât eventualul câștig.

Potrivit datelor CNVM, doar opt la sută dintre acționarii celor șase fonduri de investiții și-au luat banii ce li se cuveneau de la fonduri. Oamenii au primit la mână câteva sute de lei, după ce au așteptat ani în șir ca privatizarea să dea rezultate și bonurile pe care le-au investit să le aducă câștiguri. Ceilalți 92% dintre deținătorii de acțiuni rămân în continuare acționari în formațiunile instituite după reorganizarea fondurilor. Vasile Pentelei consideră că un număr mare de acțiuni nu au fost răscumpărate din cauza exodului masiv al populației peste hotare. O parte dintre deținătorii de acțiuni au decedat între timp, fără să mai beneficieze de dividende. Cei mai mulți însă pur și simplu nu au știut despre această posibilitate, deși autoritățile afirmă că au organizat o „amplă campanie de mediatizare”.

50 DE BăNUțI PENTRU O ACțIUNE

Datele vorbesc de la sine - din cei peste 226 de mii de acționari ai „Asito-Invest Prim”, doar 11,8 mii au depus cerere de răscumpărare a acțiunilor. „DAAC-HERMES”, care avea peste 105 mii de acționari, a achitat sumele de răscumpărare la doar 13 mii de persoane, iar „Agrofond” - la doar 5,8 mii de acționari din cei peste 92 de mii.

Prețul de răscumpărare al unei acțiuni era mai mult decât modest - de la 50 de bănuți până la doi lei pentru o acțiune. Aceasta înseamnă că, dacă o persoană deținea în fondul respectiv 200 de acțiuni, a primit drept răscumpărare maximum 400 de lei. Sume la fel de modeste au primit și acționarii celor 26 de fonduri, care urmează să fie lichidate până la finele anului curent. Acestea au scos la vânzare toate activele care au mai putut fi vândute, împărțind sumele acumulate după numărul de acțiuni. Unele dintre proprietățile fondurilor nu au putut fi vândute, pentru că sunt total neatractive. Aceste active lipsite de orice valoare au fost distribuite acționarilor. La fel, până la finele anului 2007 va fi decisă și soarta celor șapte companii fiduciare. Trei dintre acestea sunt supuse lichidării, iar patru mai funcționează. Două companii fiduciare din cele care funcționează - „Europa Trust” și „Econ-Renaștere”, care au peste 330 mii de acționari - sunt în prezent urmărite penal. Conducerea acestora pretinde că ar fi pierdut baza de date.

BONUL, O HÂRTIE FăRă VALOARE

Mai mulți experți consideră că ideea privatizării a fost compromisă. Oamenii și-au pierdut încrederea în fondurile de investiții, structuri care în alte țări dețin un rol important în economie. „În Moldova acționarii au fost creați în mod artificial, asta pentru că, de fapt, bonul era o simplă hârtie, fără mare valoare. În plus, s-au comis greșeli grave în procesul evaluării patrimoniului de stat - nu s-au fixat costurile reale, prețurile au fost „umflate”, ca să pară mai impunătoare”, spune V. Pentelei. Pe de altă parte, de situația în care au ajuns fondurile de investiții este de vină și lipsa de control din partea statului, dar și managementul defectuos. „În anii 2000-2001 fondurile de investiții puteau cheltui 5% din patrimoniul pe care-l dețineau pentru administrarea lor. Chiar dacă nu aveau profit, legislația le permitea să „consume” aceste mijloace. Proprietatea cetățenilor era folosită pentru întreținerea unor structuri ineficiente. Un alt factor care a determinat falimentul fondurilor este schimbul de proprietăți operat de aceste structuri în anul 2000, când multe dintre ele au vândut activele calitative și au cumpărat unele total nevaloroase”, opinează Veaceslav Ioniță, directorul IDIS „Viitorul”.

DIVIDENDE DE 200 DE LEI ÎN… 16 ANI

Alexandru Melnic este unul dintre acționarii care a avut o atitudine cât se poate de responsabilă față de privatizare. Înainte de a-și investi bonurile a examinat toate ofertele pe care piața le propunea și a urmărit constant evoluția fondurilor în care era acționar. La momentul privatizării omul avea o vechime de muncă de 40 de ani. El și-a împărțit bonurile în câteva cote, după care le-a investit în diferite structuri - opt la număr. Pe parcursul a 16 ani bonurile i-au adus un venit de vreo 200 de lei. Doar una din structurile în care a investit a plătit un timp dividende, deși și acestea erau mai mult simbolice. O altă întreprindere a avut grijă să-l invite cu regularitate la adunările generale ale acționarilor, unde s-a prezentat de fiecare dată dar, la fel ca și alți acționari minoritari, nu a avut putere de decizie.

De câțiva ani Alexandru Melnic încearcă fără succes să dea de urma investițiilor sale în SA „Fabrica de zahăr din Briceni”. Tot ce i-a mai rămas este un certificat de proprietate asupra a 81 de acțiuni, cu valoarea nominală de zece lei bucata. „Am auzit că utilajul de la întreprindere a fost vândut la metal uzat, adică oricum s-au obținut niște bani și ar fi trebuit să mă căpătuiesc și eu cu ceva”, își spune necazul dl Melnic. A încercat să dea de urma foștilor manageri, dar, după ce a dat telefoane câteva zile la rând, s-a lăsat păgubaș - factura de la „MoldTelecom” ar fi fost mai mare decât eventualul câștig. La fel ca alți mii de cetățeni din RM, Alexandru Melnic consideră privatizarea o crimă de stat, prin intermediul căreia un grup mic de oameni s-a îmbogățit pe seama altora.

AșTEPTăRI NEÎNTEMEIATE

Unii experți cred că așteptările oamenilor vizavi de dividendele de pe urma privatizării nu au avut temei. Ei afirmă că acționarii au avut de pierdut doar un potențial venit, asta pentru că ei nu au investit ceva care să le fi aparținut. „Privatizarea a fost însoțită de o publicitate agresivă, astfel încât lumea își imagina că va fi asigurată pentru toată viața cu venituri din acele bonuri. Majoritatea cetățenilor au fost foarte pasivi pe parcursul acestor ani, mulți și-au dat bonurile și au uitat de ele, și doar uneori își aminteau să întrebe de ce nu primesc dividende. Dar cum poți obține profit fără să faci nimic? Obligația acționarului este să se manifeste ca proprietar. Ei trebuiau să meargă la adunările generale ale acționarilor, să verifice ce a făcut conducerea și să ceară să li se plătească dividende”, declară Natan Garștea, directorul „Estimator VM”.

ÎN AFARA CONTROLULUI STATULUI

La finele anului trecut, premierul Vasile Tarlev a ordonat crearea în cadrul guvernului a unei comisii speciale, care urma să elaboreze timp de o lună un plan concret de acțiuni privind existența de mai departe a fondurilor de investiții și a celor fiduciare. În componența comisiei au fost incluși reprezentanți ai Ministerului Economiei și Comerțului, Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției, Procuraturii Generale, Curții de Conturi, Sindicatelor și Patronatelor. Reprezentanți ai societății civile susțin că activitatea acestei comisii ar fi trebuit să fie începută cu mult timp înainte, pentru că fraudele comise au fost posibile și în lipsa controlului din partea statului. „Astfel, odată cu încheierea privatizării ar fi fost trași la răspundere toți cei responsabili de diferite fraude, iar acționarii ar fi beneficiat de toate bunurile ce li s-ar fi cuvenit”, opinează Oleg Mancevschi, președintele Societății pentru apărarea drepturilor acționarilor „Spada”. În prezent, Procuratura Generală și CCCEC au pe rol câteva dosare cu implicarea conducătorilor unor fonduri de investiții și societăți pe acțiuni. La finalizarea acestor dosare s-ar putea dovedi că acționarii au fost prejudiciați cu milioane de lei. Autoritățile promit să penalizeze dur persoanele care se fac vinovate de comiterea acestor infracțiuni. Însă cine și din ce surse va restitui pagubele sutelor de mii de acționari rămași cu buza-umflată nu este clar.