Corupție

Dosar penal drept mijloc de reglare a conturilor

realitatea-ialomiteana.blogspot.md

Arestul

 

Mihail Ionaşcu a fost arestat chiar în sala de judecată. Dimineaţă, plecând la Rezina, nici prin gând să-i treacă că lucrurile vor lua o întorsătură neaşteptată şi că din apărător al bunurilor gospodăriei pe care o condusese mai mult de două decenii, se va transforma el însuşi în infractor.  „Când cătuşele au clănţănit sec, prinzându-mi mâinile, am înţeles că cei care mi-au cerut să achit nişte sume nu au glumit...”, spune Mihai Ionaşcu. A revenit acasă  după 577 de zile de arest.

 

Reforma agrară: intenţii şi realităţi

În anii 90 colhozul din Ignăţei, condus de M.Ionaşcu, a fost, practic, singura gospodărie din raion reorganizată în societate pe acţiuni conform rigorilor legii. Peste un timp însă s-a iniţiat reorganizarea gospodăriei şi, în ianuarie 2000, au fost fondate patru societăţi cu răspundere limitată, care, urmau să procure (dar nu să preia) acţiunile şi terenurile de pământ de la SA”Patria –Ignat”. Pentru început noile societăţi încheiaseră cu SA”Patria-Ignat” contracte de arendă a pământului pe 3 ani, iar pentru folosirea cotei valorice, repartizată proproţional între acestea, SRL-urile urmau să achite acţionarilor SA”Patria-Ignat” servicii, să elibereze producţie sau bani. Ulterior, cotele valorice ale acţionarilor, care constituiau 52 la sută din capitalul statutar al SA „Patria-Ignat”, urmau să treacă în gestiunea unei societăţi cu răspundere limitată, care să presteze localnicilor servicii contra plată, iar veniturile să fie distribuite acţionarilor sub formă de dividende. La început planul a fost susţinut de aproape tot activul gospodăriei. Mai apoi lucrurile au luat o altă întorsătură. Boală prihvatizării deja făcea ravagii în toată republica. O parte din liderii apăruţi la Ignăţei în procesul implementării Programului „Pământ”, pomenindu-se în rolul de împărţitori, s-au grăbit, potrivit lui Ionaşcu, să-şi facă parte. Văzând că de unul singur nu poate ţine piept lăcomiei colegilor, care blocau încercările de a aduna acţionarii, Ionaşcu a decis să apeleze la ajutorul organelor de drept. Acestea s-au „spălat” pe mâini cu răspunsuri formale, iar gospodăria agricolă, în cele din urmă,  s-a destrămat. Cel care tocmai a încercat să bată alarma s-a pomenit pe banca acuzaţilor.  

 

Controale la comandă

 

La Ignăţei, spre deosebire de satele învecinate, s-a păstrat majoritatea patrimoniului, iar la momentul reorganizării SA”Patria-Ignat”avea sume solide în cont. Cu toate acestea, fostul preşedinte al gospodăriei din Ignăţei a avut parte de mai multe „surprize” din partea foştilor colegi, ajunşi „mai sus”. El spune că toate i se trag de la încercarea de a nu lăsa să se distrugă patrimoniul gospodăriei, dar şi pentru că nu a intrat în cârdăşie cu unii dintre colegii săi din gospodărie, cu revizori şi reprezentanţi ai organelor de drept, care jinduiau să se pricopsească cu ceva.

 

Răzbunare moldovenească

           

Mai întâi i-au tăiat via. Apoi, într-o noapte, familia Ionaşcu s-a pomenit în casă cu câţiva vlăjgani cu cagule pe cap. Punându-le pistolul la tâmplă, le-au legat soţilor mâinile şi picioarele şi i-au maltratat timp de peste două ore. Li se cerea insistent bani şi aur. Până la urmă au luat tot ce au găsit mai de preţ şi, tăind cablul de la telefon, au plecat. Poliţia şi procuratura n-au mai stabilit făptaşii. Revizorii l-au „vizitat” în câteva rânduri. Înainte de a întocmi actele finale, i se avansau anumite „oferte”. El se făcea a nu înţelege.  

 

Femida oarbă

La proces, Ionaşcu a venit în calitate de martor, dar s-a pomenit că este acuzat. A fost pus sub învinuire pentru „sustrageri ale averii proprietarului în proporţii deosebit de mari”. În ordonanţa de învinuire se susţine precum că în mai-octombrie 1999 A.Şuiu, în baza înţelegerii prealabile cu M.Ionaşcu, utilizând procuri falsificate ale SA „Patria-Ignat”, a adunat de la un şir de gospodării din raionul Rezina producţie agricolă în sumă de circa 100 mii lei - datoriile acestora faţă de SA”Patria-Ignat”, pe care au prelucrat-o şi comercializat-o, banii însuşindu-i. Din această „afacere”, după cum se „precizează” în sentinţa judecătoriei Rezina, M.Ionaşcu s-a ales cu „30-40 mii de lei”(!?), sumă pe care i-a dat-o A. Şuiu. În zădar a încercat M.Ionaşcu să atragă atenţia instanţei că eliberarea procurilor intră în funcţia contabilului-şef, dar nu a preşedintelui, că semnătura de pe documente nu-i aparţin, că procurile sunt trase la xerox. Expertiza, efectuată la insistenţa bănuitului  şi a avocatului său, a demonstrat că semnăturile lui Ionaşcu de pe procuri au fost falsificate.

 

200 dolari pentru un registru

Pentru a clarifica lucrurile a cerut să fie consultat registrul de eliberare a procurilor, documente de evidenţă strictă. Prima instanţă a neglijat cererea bănuitului. Mai apoi s-a dovedit că registrul în cauză a dispărut, ca să apară când procesul era deja la Curtea de Apel. M. Ionaşcu ne-a spus că Ion Stratulat, unul din revizorii care au controlat activitatea SA”Patria-Ignat”, i-a propus feciorului său să cumpere, cu 200 de dolari, registrul, întrucât constituia o probă importantă în proces. Reţinut în flagrant, Ion Stratulat a nimerit şi el pe banca acuzaţiilor. În încercarea de a da de urmele acelui dosar, am aflat că Stratulat a scăpat de pedeapsa penală, alegându-se doar cu o amendă administrativă şi să acum  ar fi la muncă undeva în străinătate. Persoane care cunosc bine acest caz ne-au spus însă că Stratulat ar avea de întors o mare datorie, pe care ar fi făcut-o pentru a scăpa de puşcărie.

 

 „Pătimiţii”

 

Judecătoria Rezina l-a condamnat pe M.Ionaşcu la privaţiune de libertate pe u termen de 5 ani. Sentinţa prevedea şi încasarea de la acesta şi de la A. Şuiu în mod solidar, în folosul SRL”Ignat-Prim”, suma de  81395 lei; de asemenea, de la M.Ionaşcu aparte - în folosul SRL”Ignat-Prim” - 18240 lei, în folosul SRL”Ignat –Duas” – 4900 şi SRL „Ignat-Trias” – 4900 lei. Şuiu a dat bir cu fugiţii, fiind şi acum în căutare, iar Ionaşcu se căzneşte să dovedească că nu este vinovat.   

Directorii societăţilor”Ignat-Prim” – Ion Balan, el şi primar de Ignăţei, Ion Ciochină, directorul ”Ignat-Duas” şi  Nicolae Leonte, directorul „Ignat-Trias”, precum şi membrii comitetului de conducere al SA”Patria-Ignat” Maria Stratulat, Petru Vârlan şi Ion Leonte au considerat sentinţa judecătoriiei Rezina prea blândă, insistând într-un demers adresat Curţii de Apel Chişinău, Preşedintelui republicii V. Voronin, preşedintelui Parlamentului şi deputatului S. Borgan ca M.Ionaşcu să fie impus să restituie toate bunurile SA”Patria-Ignat” sustrase „prin abuz şi înşelăciune”, inclusiv „utilajul pentru conducta de  gaz, 210 mii lei pentru 70 tone de zahăr, vândute la preţuri de nimic fără decizia adunării generale a acţionarilor” etc.

Ca „demersul” să pară mai solid „pătimiţii” au fabricat şi o petiţie cu semnături „din partea a 1001 acţionari ai SA „Patria-Ignat”, deţinători ai 83 la sută din capitalul statutar al sociatăţii”. Ulterior, în judecată, s-a stabilit că cei 1001 acţionari n-au semnat o astfel de petiţie. Pur şi simplu, aşa numiţii pătimiţi, au anexat la scriitura lor lista cu semnături a acţionarilor gospodăriei, întocmită încă în 1997, la momentul repartizării cotelor de pământ. Autorii falsului erau atât de încrezuţi în efectul petiţiei, încât nu s-au trudit să scoată de pe listă semnătura ex-primarului N. Badan, care, la momentul întocmirii „petiţiei”, nu mai lucra în această funcţie, dar şi pe cei vre-o 80 de „semnatari” deja trecuţi în lumea celor drepţi.

 

Martorii

 

M. Ionaşcu este de părerea că arestul său se datorează şi mărturiilor false depuse în cadrul procesului. În 1998, SA”Patria-Ignat” a eliberat, la rugămintea şi sub garanţia comitetului executiv Rezina, seminţe de grâu şi floarea soarelui gospodăriilor agricole din satele Cinişeuţi, Horodişte, Mateuţi, Ţahnăuţi, Piscăreşti, care se aflau într-o situaţie economică dificilă. Ionaşcu a îndeplinit rugămintea Executivului fără mare dorinţă, deoarece unele dintre acestea aveau datorii mai vechi, pe care nu se grăbeau să le întoarcă. În procesul anchetei conducătorii acestor gospodării au declarat că în 1999 au eliberat producţia agricolă, pe care o datorau SA”Patria-Ignat”, reprezentantului acesteia (A.Şuiu) în baza procurilor confirmate prin semnătura lui Ionaşcu. La momentul lichidării raionului, Executivul a avut grijă să lichideze, prin diferite achitări reciproce, mai multe datorii, inclusiv cea pentru sămânţa livrată de SA”Patria-Ignat” sub garanţia autorităţii raionale. La dosar a fost anexat un act semnat şi de contabilul-şef al SA”Patria-Ignat” M. Stratulat, care demonstrează că datoria pentru sămânţă faţă de SA”Patria-Ignat” a fost lichidată cu concursul executivului raional. Conducătorii gospodăriilor-debitoare nu puteau să nu ştie de acest lucru. De aici şi presupunerea lui M. Ionaşcu, că sub pretextul lichidării datoriilor, „martorii” şi „pătimiţi” au vândut producţia gospodăriilor,  însuşindu-şi profitul.  

 

Ancheta

În dosar există mai multe documente, care denotă clar că alţii se fac vinovaţi de încălcarea legii. Cu toate acestea, ele au fost utilizate de acuzare împotriva lui M.Ionaşcu, fapt care, în opinia sa, denotă caracterul tendenţios al anchetei. „Recunosc, în douăzeci de ani cât am condus gospodăria, am comis şi greşeli, dar păcatele pe care au încercat să mi le atribuie organizatorii şi executorii acestui dosar nu-mi aparţin”, a spus M. Ionaşcu, adăugând că deţine informaţii precum că  cei care aşteptau bani de la el şi-au găsit alte jertve, inclusiv printre  figuranţii din acelaşi dosar.

 

Sentinţa

Curtea de Apel Chişinău a respins ca inadmisibil apelul comun, ca părţi vătămate, al societăţilor cu răspundere limitată „Ignat-Prim”, „Ignat-Duas” şi „Ignat-Trias” şi l-a achitat pe M.Ionaşcu pe trei din cele patru capete de acuzare. Prin aceeaşi decizie el a fost eliberat de sub arest, fiind obligat să achite, întru recuperarea daunei pricinuite, în mod solidar cu A.Şuiu, în folosul SA”Patria-Ignat” 43207 lei şi personal încă 28241,5 lei. M. Ionaşcu a contestat învinuirea,  cerând expertizarea documentelor respective, însă instanţa a respins demersul ca fiind nefondat. CSJ a lăsat în vigoare decizia Curţii de Apel Chişinău.

 

CEDO – ca ultima speranţă

 

Obosit să umble prin instanţe,  Mihai Ionaşcu mai are speranţe că va ajunge să fie îndreptăţit. Cele 577 de zile de puşcărie l-au costat enorm. Cu toate că a fost achitat pe trei din cele patru capete de acuzare şi, prin urmare, a stat timp de aproape doi ani în arest, fără să poarte vreo vină, instanţa nu a considerat că trebuie să-i fie recuperat prejudiciul moral şi material cauzat de incompetenţa organelor de urmărire penală şi a magistraţilor. Considerându-se nedreptăţit, el a expediat materialele din dosarul său la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului şi a primit aviz că cererea sa a fost admisă spre examinare.

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii