Văzută ca o activitate comercială, afacerea cu teze devine tot mai profitabilă la toate nivelurile, fie că e vorba de lucrări de an, licenţă ori masterat. Apogeul acesteia poate fi observat primăvara când „înmuguresc” gardurile din preajma universităţilor cu anunţuri „Teze!”.
Pentru câteva săptămâni panourile cu anunţuri iau locurile bibliotecilor, Internet-ului şi devin adevărate motoare de căutare pentru cei care nu au timp pentru creaţie, analiză sau teorie. Publicităţii haotice stradale i se poate opune doar Internetul.

Internetul – prietenul studenţilor
Un simplu click pe cuvântul-cheie „teze” propune oferte nenumărate. Cele mai căutate site-uri de acest gen în Republica Moldova sunt, http://moldova.cc/dreptul/teze.htm, www.teze.info.mdsau http://team.salvaeco.org/cezar/pagini/teze_de_an.php. Unii mai discreţi postează anunţuri pe paginile Web de specialitate http://anunt.md, http://makler.md/. 
Expresie a modernităţii, afacerea tezelor pe Internet nu este un simplu fapt de dragul făcutului. Aceste persoane „au şi o motivaţie, vor să-l ajute pe studentul care ori nu reuşeşte, ori nu are abilităţile necesare, ori a lăsat-o pe ultimul moment. Clar că există aici şi un interes financiar dar, ce să-i faci dacă acestea sunt condiţiile noastre şi dacă suntem utili şi studenţii ne solicită ajutorul, de ce să nu i-l acordăm?!” se întreba un fost student al ULIM-ului, acum lector universitar la aceeaşi universitate şi facilitator al unui colectiv de persoane care se ocupă de această afacere.
La o asemenea promovare, studentul, slab de fire, se lasă uşor ademenit şi manipulat, urmând în scurt timp să formeze numărul de telefon sau adresa electronică pentru a se interesa de condiţiile necesare pentru a intra în posesia unei lucrări dovadă a „muncii ştiinţifice a studentului”, aşa cum e stipulat în planul de învăţământ al fiecărei facultăţi. La o simplă solicitare a unei licenţe, teze anuale, referat sau teze de masterat, apare o casetă de dialog cu următorul mesaj: „Fiţi serioşi, dragii mei. Chiar mură în gură...”. Ca urmare, nu ai decât să pui mâna pe telefon şi să contactezi reprezentanţii „centrului didactic”.
Tot în serviciul publicului (a se citi studenţilor) sunt şi ştirile de pe acest site, intitulate sugestiv: „A fost adăugată rubrica «Fiţuici» unde vom adăuga fiţuici la examenele de licenţă în Republica Moldova şi nu numai”(?!), „A fost adăugată rubrica «Tematici» unde puteţi găsi lista de capitole şi paragrafe ale lucrărilor efectuate de noi”. În acest context, la nivel de Internet, atât site-urile, cât şi anunţurile online, dar şi acelea din ziarul Makler indică tema tezei (subiectele) şi calitatea acesteia. Preţul este menţionat mai rar, acesta, de obicei, se negociază direct cu persoana.
„Mai jos este o listă a lucrărilor efectuate de noi pe parcursul ultimilor doi ani (90% din acestea – efectuate, 10% - culese) apreciate la nivel excelent la diferite instituţii din Moldova şi România”, scrie un site care propune 138 teme pentru tezele de an, dintre care 12 elaborate în anul 2008, 118 – pentru tezele de licenţă şi 8 pentru tezele de masterat. Acestea sunt disponibile atât în română şi rusă, cât şi în engleză sau franceză (preţul fiind dublu sau triplu pentru cele în limbi străine).
„Afacerea cu „creierile încheriate” este una de perspectivă care prea curând nu se va încheia. Ea este încă în faza intermediară şi va ajunge să cunoască cote maxime peste vreo 5 sau 10 ani sau poate până în momentul când va fi restructurat sistemul de învăţâmânt sau metoda de susţinere a unei teze”, este de părere Dumitru Cangea, absolvent al USM.
Spusele lui sunt confirmate de către statisticile de pe Internet. Astfel site-ul specializat www.teze.info.md, într-o perioadă de numai două săptămâni, a avut 2368 vizitatori şi 4565 afişări, clasându-se pe locul 36, cu săgeată în sus (în creştere!) din cele 448 site-uri înregistrate în domeniul .md. Acesta a detronat alte site-uri care se bucură de interes din partea utilizatorilor de Internet.

Cifrele afacerilor cu teze
Svetlana Petranici este una din persoanele care face business cu teze. I-am scris un e-mail în care îmi exprimam dorinţa de a procura o teză de an la psihologie: „Buna! M-ar intersa o teza la psihologie! Îmi poti oferi cateva date ale ei (pentru a putea compara ceea ce-mi trebuie mie sa abordez si ceea ce contine teza). Deci la nivel de structura, capitole, ce contine? Merci pentru un raspuns afirmativ:)”.
După o săptămână primesc răspunsul de la Svetlana: „Salut, Octavian! iata lista tezelor pe care ti le pot propune. Pa.” În ataşament, mi s-a trimis o listă de teme, din psihologie şi drept, conţinând foaia de titlu şi cuprinsul lucrării. Trebuia din aceste teme să-mi aleg una care corespunde interesului meu, cerinţelor propuse de coordonatorul ştiinţific şi capacităţilor mele. „Super! Vreau sa spun ca am gasit ceea ce-mi trebuia, adica teza: "Stima de sine: explicatie conceptuala si factori determinanti". As vrea sa cunoscut valoarea acestei teze, cat ma va costa si unde va pot gasi?! Merci pentru colaborare:)” i-am scris eu.
Luni, 17 martie, mi se răspunde prin următorul email de la Svetlana: „Salutare Octavian, teza te va costa 200 de lei, ma poti gasi la nr. 069015093 Svetlana, sau ma poti gasi la ULIM de la 8.00 la 12.30. Pa.”. Am vrut să aflu mai multe, de aceea prin mesajul meu mi-am exprimat, oarecum, oportunitatea de a ne vedea acolo: „Super la ULIM daca te pot gasi, Svetlana si mai cum?”. Foarte reţinută, tânăra îmi răspunde vag, „ma suni, si stabilim cum ne putem intalni. Pa.”
Am încetat să-i mai scriu arătându-mă lipsit de interes, dar Svetlana a continuat să-mi trimită mesaje. În ultimul e-mail ea mi-a scris: „Facultatea de Psihologie, grupa 31P. Ma gasesti dupa orar, dar totusi ar fi mai bine sa ma suni preventiv. Pa!”.
Aceeaşi persoană, Svetlana, a fost contactată de mine şi la telefon, declarându-mă altă persoană, nu cea cu care a comunicat prin e-mail. Datele obţinute prin e-mail şi cele la telefon s-au suprapus: „costă 200 de lei teza, dar îmi scrii prin sms adresa ta de internet şi eu îţi trimit cuprinsul, planul tezei şi îţi alegi”. Svetlana garanteată calitatea şi spune că toate lucrările ei sunt de note maxime şi că ea nu mai intervine în text după ce lucrarea a fost vândută: „modificări eu nu fac, sunt ocupată, nu intervin. Tezele sunt pe nota 10! Aşa că nu ştiu ce nu i-ar putea place profului?!”.
Constatăm că o teză de an la psihologie cu aproximativ 30 pagini gata de prezentat profesorului constă 200 de lei. Preţul este valabil şi pentru lucrările de acest fel la pedagogie, filologie, filozofie sau istorie, da nu şi pentru alte materii mai „scumpe” cum ar fi dreptul sau economia. 
Aceeaşi teză (din psihologie) la comandă, adică pregătită special pentru tine, la indicaţia ta şi a coordonatorului tău, costă în jurul la 500 de lei. Persoana care şi-a lăsat numărul de telefon pe anunţurile de lângă căminele studenţeşti s-a arătat dispusă să execute o astfel de comandă: „se poate de făcut! Vreo 500 de lei dacă vă aranjează, facem... ne întâlnim în oraş, ne daţi un avans de 200 de lei şi facem, acum suntem puţin ocupaţi... veniţi la Telecentru, lângă magazinul „Cartuş”, de arme, faceţi un beep şi eu ies şi, vedem mai departe...” avea să ne explice domnul Ingognito, convins de cele ce spune.
O teză de anul trecut, cum ar fi „Implicarea OSCE în soluţionarea conflictului transnistrian” costă 250 de lei. „Nu avem un sediu, noi ne putem întâlni undeva în centru, în oraş, la un net-coffee şi dvs acolo vedeţi”, îmi explică Ion, cerându-şi într-un fel scuze de condiţiile în care îşi deserveşte clienţii. Teza este de anul trecut şi unele date din ea sunt pe alocuri depăşite. Ion nu are timp pentru a face modificări, fapt pentru care o vinde doar pentru 250 lei. O astfel de teză, anul trecut – când a fost elaborată – costa 500 lei.

Altă marfă, alt preţ
Preţul la tezele din licenţă sunt deja expuse în euro sau dolari. Acestea sunt scrise mai atent, necesită un volum mai mare de muncă şi timp, îmi explică un autor de teze de licenţă, tânăr lector la o universitate din Chişinău, „fără una sau trei sute de euro nu mă apuc de lucru”.
Totuşi, dacă eşti atent şi ştii să negociezi ai parte şi aici de „reduceri”. Veronica a dat un anunţ în ziar precum că ar dori să-şi vândă propria teză de licenţă pe care a susţinut-o anul trecut pe nota 9. „Sunt în concediu de maternitate, am copil mic, şi să mă ocup de teze este o plăcere, dar şi mai câştig ceva în plus, până când voi ieşi din nou la serviciu”, spune ea la telefon pe fundalul unui gângurit de copil. Veronica spune că a absolvit o facultate cu profil economic şi a scris o teză despre organizarea procesului salarizării personalului de conducere la întreprindere. „Mai întâi se vorbeşte despre toate felurile de salariu (...) ca o introducere, pe urmă, partea a II-a, analiza financiar-economică a întreprinderii de la Hânceşti „Apă-Canal” şi pe urmă încheierea, concluzii şi câteva anexe...”, mă convinge ea solicitând 80 de euro pentru lucrare. Veronica mă încurajează să mă decid cât mai repede deoarece note finală depinde şi de mine şi de timpul necesar pregătirii, adică învăţării pe de rost a unor bucăţi din lucrare.
Spre deosebire de tânăra mamă întreprinzătoare, care pare a fi o debutantă stingheră în domeniul afacerilor cu teze, Valentina are deja o experienţă de 3 ani pe piaţă. La fel ca şi precedenta, şi-a făcut din concediul de maternitate un business, mai ales că are în spate o facultate, un masterat şi doi ani lucraţi în economie.
Anunţul său plasat în Internet este sobru: „Elaborez teze anuale, de licenţă, la REI (în engleză şi română), management, marketing şi finanţe. Calitate asigurată!”. Ea a absolvit ASEM-ul şi cunoaşte practic toţi profesorii de acolo, ştie caracterul şi pretenţiile fiecăruia. „Orice temă care ai să-mi propui eu o fac singură, nu-i problemă, fiindcă eu nu-ţi propun ceea ce am. De tine ţine numai cuprinsul şi foaia de titlu. Te va costa 400 de lei. În preţ intră şi toate modificările. Eu teza la sigur că o fac bine, dar nu poate fi un profesor care să spună că nu are nevoie de schimbări (...) profesorul trebuie să se facă prost, teza e de nota 10 şi nu are ce schimba şi, cât de cât, o să-ţi schimbe ceva...”.

Prea puţini studenţi care cumpăra o teză se gândesc că pot fi demascaţi. Totuşi, şi unii profesorii asistă neputincioşi (oare?) la cazuri de plagiat şi furt intelectual.

Părerea studenţilor despre (tezo)business?
„Chiar nu văd niciun dezavantaj ce m-ar face să nu-mi cumpăr teza. Sunt anul III la Economie şi, vreau să spun că, deja va fi a II-a oară când voi merge să-mi comand o teză. Anul trecut mi-am cumpărat-o cu 350 de lei, anul acesta, cu licenţă va fi mai scump, cred că se va ajunge la 100 de dolari dacă voi cere să fie făcută unicat. Nu vreau să-mi fac griji că nu voi reuşi, că îmi va cere să fac modificări aiurea... aşa că plec şi-o cumpăr şi sunt împăcată cu toată lumea. Ori o faci tu, ori o cumperi, tot trebuie să o înveţi pentru a o susţine. Pentru asta – o cumpăr din timp, o învăţ bine şi răspund uneori mai bine la întrebările comisiei decât cel care a făcut-o singur”.
Neguţa Tatiana

 „Eu nici gând nu aveam să fac teza. Fiindcă nu mă pricep şi pentru că ai mei sunt plecaţi mi-am permis să plătesc. Nici nu ştiam ce să fac, să-l plătesc pe profesor sau să mi-o cumpăr. Sfătuindu-mă cu alţii mai mari am hotărât să o cumpăr. Am dat undeva 500 de lei, dar era foarte bună. Nici eu nu am făcut bine aici că am spus să-mi facă una bună, bună. Eu nu sunt un student bun... aşa... până la nota 7. Nu mi-a dat în cap să spun să facă una după nivelul meu... eu pe parcurs nici nu m-am arătat pe la coordonator cu plan..., ci m-am dus direct cu teza gata. Nici nu a reuşit să se uite până la urmă că m-a întrebat: „Cât ai plătit pentru aşa lucru?”. Am început să mă bâlbâi şi nu m-a crezut. Nici nu am mai insistat. Am luat nota cinci”.
Ion Gâlcă

 „Nu trebuie de acceptat acest fenomen sub nicio formă. Consider că principalul vinovat de acest lucru se face în primul rând studentul. Şi atunci când profesorul sesizează delictul ar trebui să le pună 2 nu 5 cum fac cei mai mulţi din ei. O fac din indulgenţă. Dar aşa nu vom opri lucrurile proaste ca ne ameninţă”.
Ludmila Damian, Facultatea de Jurnalism

„Nu văd nimic rău că îţi cumperi teza, ci doar atunci când o cumperi şi nu o înveţi, atunci chiar nu te duce capul. Eu personal cumpăr teza, dar măcar o învăţ dinainte ca să nu se priceapă proful că nu e scrisă de mine. De ce procedez eu aşa? Fiindcă aşa este învăţătura la noi, nu formează ceva noi, personalităţi – mai degrabă un oarecare individ, nu ştiu cum să zic”.
Iurie Codreanu

„Studenţii care cumpăra o teză sunt stupizi, inapţi de a face facultate şi de a mai ajunge la etapa de a elabora însăşi lucrări. Fiindcă nu-i duce capul la munca prin biblioteci, nu ar merita să ocupe locul altora, care ar putea-o face, dar care nu au posibilitatea”.
Cristina Negrea

Părerea profesorilor despre (tezo)business?
„O teză înseamnă studiu, reflectare, analiză, scris. Categoric sunt împotriva tezelor cumpărate şi, dacă aş fi eu conducătorul tezei şi aş vedea că este cumpărată nici nu veţi fi admişi la examen. Uneori întâmplarea sau intuiţia îţi spune că teza este cumpărată dacă ştii cât de capabil şi inteligent este studentul. Eu nu am făcut lucrul acesta niciodată, ajut, îţi recomand bibliografie, dar să fac o teză – nu!”
Elena Constantinovici, lector la USM,

„Nu, nu ştiu aşa ceva... de asta se face responsabil catedra şi conducătorul ştiinţific... la noi se înregistrează tezele cu jumătate de an înainte şi atât...”.
Teodor Luchian, dr., conf. universitar, şeful Secţiei Studii, USM

Casete

„Bine aţi venit pe pagina noastră! Suntem o echipă de lectori, profesori şi studenţi, ce ne punem în plan să venim în ajutorul studenţilor prin elaborarea lucrărilor de licenţă, masterat şi anuale. Tezele prezentate sunt elaborate la nivel şi au fost realizate numai clientului în cauză, la vinderea altcuiva se fac schimbări de rigoare. Preţurile – accesibile! Vă puteţi convinge de unicitatea şi profesionalismul lucrării contactându-ne. Puteţi comanda o teză de curs, licenţă sau masterat la telefonul 079590609” sau „Pentru orice informaţie sau procurare: 069273511,[email protected]”. 
www.teze.info.md

Acest articol a fost scris  în cadrul Proiectului „Tinerii jurnalişti scriu pe teme de corupţie”, realizat cu susţinerea Academiei pentru Dezvoltare Educaţională (AED) şi cu suportul tehnic din partea IREX, în cadrul Programului Consolidarea Capacităţii de Monitoring a Societăţii Civile în Republica Moldova (CCMSCM), desfăşurat în baza acordului de cooperare cu USAID. Programul CCMSCM este finanţat de Corporaţia Provocările Mileniului (MCC) şi administrat de Agenţia Statelor Unite Pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), în cadrul Planului Preliminar de Ţară al R. Moldova (PPŢ). Opiniile exprimate aparţin autorului şi nu reflectă în mod necesar cele ale AED, IREX, USAID sau MCC.