Ce înseamnă a fi un părinte bun?
Creşterea copiilor poate fi o misiune dificilă şi chinuitoare, însă poate fi unul din lucrurile cele mai pline de satisfacţie şi împlinire pe care le poate face un părinte. Creşterea unui copil este o responsabilitate foarte mare, iar mulţi părinţi se simt copleşiţi de acest rol, deoarece nu ştiu dacă deciziile pe care le iau sunt cele mai bune.
Mai exact, între părinte şi copil ar trebui să existe o relaţie bazată pe prietenie, dar, totodată, el trebuie să înţeleagă că părintele e adultul şi că este responsabilitatea lui să-i poarte de grijă până când va deveni, la rândul lui, adult. În plus, atunci când aveţi o relaţie bună cu copilul dumneavoastră, comunicaţi mai bine şi vă este mult mai uşor să îl înţelegeţi. O astfel de atitudine în relaţia dintre voi vă va scuti pe viitor de eventuale neplăceri cauzate de lipsa lui de experienţă. De asemenea, copilului îi va fi mult mai uşor să-şi exprime punctul de vedere.
Să nu uităm însă că ceea ce este uşor de înţeles pentru un adult, nu este la fel de evident pentru un copil, deoarece acesta nu are experienţă de viaţă. Prin urmare, hotărârile care aduc schimbări majore în viaţa unui copil trebuie discutate în prealabil şi cu acesta. De exemplu, plecarea părinţilor peste hotare poate fi o decizie greu de înţeles de un copil.
A fi un bun părinte înseamnă să vă străduiţi să daţi copilului şansa de a se dezvolta în direcţia în care excelează, pentru că astfel se va transforma într-un adult responsabil.
Cea mai mare greşeală pe care o face un părinte este să creadă că datoria lui e să facă totul pentru a asigura confortul copilului său. În acest mod, copilul învaţă că nu trebuie să facă nimic. De aceea, părinţii care consideră că trebuie să se sacrifice pentru copiii lor au adesea copii-problemă. Un părinte cu adevărat bun dă încredere copilului în forţele sale şi nu face ceea ce copilul poate să facă singur. Astfel, îl valorizează şi îl încurajează şi este alături de el. De asemenea, îi dă voie să ia decizii şi singur, dar îl lasă şi să îşi asume consecinţele faptelor sale, chiar dacă uneori acest lucru este dureros. Un părinte îşi tratează copilul ca pe un egal căruia îi dă respectul pe care îl aşteaptă la rândul său.
Ce înseamnă plecarea părinţilor pentru copii?
Plecarea peste hotare reprezintă o schimbare radicală atât în viaţa adulţilor, cât şi în cea a copiilor. Schimbările pot provoca nelinişte şi stres. Însă decizia de a părăsi ţara este individuală şi nu uşoară deloc, părinţii pleacă pentru a asigura educaţia, bunăstarea şi viitorul copiilor şi familiei lor. Împreună cu plecarea deseori vin şi probleme de auto-acuzare a părinţilor pentru faptul că şi-au lăsat copii acasă. La rândul lor, şi copii se simt vinovaţi de plecarea părinţilor şi percep această schimbare ca o pedeapsă pentru ei. Copiii pot suferi în rezultatul despărţirii, dar dumneavoastră doriţi să-i protejaţi.
Anume din acest motiv încercăm să ne pregătim pentru plecare imaginându-ne pregătirea, organizarea şi plecarea. Acest lucru ne va facilita adaptarea la situaţii noi.
Fiind confruntat cu o schimbare a modului de viaţă, copilul reacţionează diferit în dependenţă de vârstă, caracter, circumstanţe. Copiii dumneavoastră pot fi copleşiţi de sentimentul lipsei de securitate, poate să le fie dificil să-şi imagineze viaţa fără părinţi. Este foarte important să-i ascultaţi pentru a-i ajuta să înţeleagă mai bine situaţia.
Pregătirea copiilor pentru plecarea părinţilor
Explicarea motivelor pentru care sunteţi nevoiţi să plecaţi
Plecaţi peste hotare în căutarea unui serviciu mai bine remunerat, pentru a asigura familiei un viitor decent. Explicaţi-le copiilor că ei nu poartă nici o vină pentru plecarea dumneavoastră.
Întotdeauna ascultaţii când au ceva să vă spună
Încercaţi să nu minimalizaţi îngrijorarea şi tristeţea lor. Discutaţi mai ales cu acei care vor rămâne alături de copii. Solicitaţi-i să-i ofere copilului sprijin emoţional, nu doar nevoile copiilor în hrană, adăpost. Este important să vorbiţi cu îngrijitorul despre respectarea spaţiului personal şi a intimităţii copilului la fel ca şi participarea copilului la diferite activităţi, nu numai la şcoală, dar şi în grupul de prieteni.
Dezvoltaţi autonomia copiilor până la plecare
Sprijiniţi încercarea lor de a deveni independenţi. Nu ezitaţi să le spuneţi că aveţi încredere în ei, că sunteţi mândri de ei când au succes şcolar. Implicaţi, în măsura posibilităţilor, copiii în procesul de luare a deciziilor când acestea îi privesc nemijlocit.
Arătaţi copilului că înţelegeţi ce simte
Identificaţi sentimentele copilului şi încercaţi să le „traduceţi” în cuvinte: „pari trist… dezamăgit”, „pari supărat… e normal să te superi când ştii că am putea fi împreună, dar eu plec pentru că nu am de lucru”.
Riscurile cărora sunt supuşi copiii rămaşi singuri
Migraţia în scopul de muncă a părinţilor are atât efecte pozitive, cât şi efecte negative asupra copiilor ramaşi acasă. Principalele efecte pozitive sunt legate de bunăstarea materială a copiilor (îmbunătăţirea condiţiilor de locuire, telefon mobil, calculator, etc.).
Printre efectele negative este interesant de remarcat faptul ca plecarea unuia dintre părinţi determină, în unele cazuri, o deteriorare a relaţiei copilului cu părintele rămas acasă. Alte efecte negative se întâlnesc la nivel psihologic. Unele cercetări în domeniul confirmă existenţa unei asocieri semnificative între absenţa ambilor părinţi sau doar a mamei şi frecvenţa simptomelor de deprimare la copii.
Copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la munca în străinătate au un profil asemănător cu cei ce trăiesc în familii monoparentale ca urmare a despărţirii părinţilor sau a decesului unuia dintre ei. Acest lucru arata că, deşi plecarea la munca este temporară efectele asupra copiilor pot fi similare cu cele ale pierderii unui părinte prin divorţ sau deces.
În concluzie, copiii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate ar trebui consideraţi în situaţie de risc:
Comunicarea la distanţă cu copilul
Nu compensaţi lipsa dumneavoastră de acasă prin multe cadouri, bani;
Încurajaţi participarea copilului la activităţi şcolare şi extraşcolare.
Subiectul comunicării cu copii la distanţa este unul sensibil şi dureros pentru migranţi moldoveni aflaţi în Italia, care au posibilitatea să-şi expună părerile pe marginea problemei acestea în cadrul campaniei de informare şi sensibilizare „Nimeni nu e singur pe pământ”, desfăşurată în perioada Mai – Octombrie 2012 în 9 oraşe italiene cu cel mai mare număr de migranţi Moldoveni: Mestre, Bologna, Torino, Reggio Emilia, Brescia, Treviso, Rovigo, Padova şi Roma.
Desfăşurată de Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM), Misiunea în Moldova cu suportul Asociaţiilor Diasporei Moldoveneşti din Italia, Campania de informare şi sensibilizare are drept obiectiv de a identifica problemele şi necesităţile cu care se confruntă migranţii moldoveni aflaţi la muncă în Italia, precum şi de a oferi soluţii concrete şi răspunsuri la dificultăţile cu care se confruntă ei în viaţa de zi cu zi în Italia, cum are fi: problema comunicării cu familia rămasă acasă, violenţa în familie, probleme de ordinea psihologică şi juridică, reîntregirea familiei, reîntoarcerea în Moldova, pensii şi servicii sociale, drepturile migranţilor, programe de dezvoltare economică pentru migranţi, etc.
Următoarele întâlniri a comunităţii Moldovenilor din Italia în cadrul Campaniei de informare şi sensibilizare „Nimeni nu e singur pe pământ” vor avea loc în Treviso (16 septembrie 2012), Rovigo (30 septembrie 2012), Padova (7 octombrie 2012) şi Roma (28 octombrie 2012).
Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.
Comentarii