Drepturile copilului

Drama copiilor abuzați sexual în familie

Poză-simbol. Foto: CIJM

Cele mai multe cazuri de abuz sexual asupra copiilor, dar și de incest, se soldează în Republica Moldova cu sancțiuni simbolice în timp ce abuzatorii rămân în libertate. Este concluzia specialiștilor în protecția drepturilor copilului, care văd cauza acestui fenomen în lacune de legislație, dar și de sistem.

Violată la 11 ani

Anişoara avea doar cinci ani când tatăl său a început s-o molesteze şi 11 când a violat-o pentru prima dată. În familia lor certurile și bătăile erau la ordinea zilei. Tot satul cunoştea drama acestei familii, însă nicio autoritate nu s-a implicat vreodată. Bărbatul îi ţinea în frică pe toţi: pe cei doi copii, pe soţia şi pe socrii săi. Deşi ştia despre ce i se întâmplă fetei, mama a avut nevoie de câteva luni pentru a se decide să ceară ajutor de la Centrul de asistenţă psihosocială a copilului şi familiei „Amicul“.

Procesul de judecată a durat doi ani şi jumătate, timp în care Anişoara şi mama ei au trăit mereu cu frică. La una dintre etape, instanţa l-a trimis pe suspect în arest la domiciliu. Specialiştii de la „Amicul“ au aflat despre acest lucru întâmplător, când au sunat-o pe adolescentă acasă. Spre suprinderea lor, la telefon a răspuns chiar cel care ar fi trebuit să stea după gratii. Au luat apă în gură şi primarul, şi profesorii de la şcoală, şi asistentul social, adică cei care sunt responsabili de protecţia copilului într-o localitate. La intervenţia „Amicul“, fata a fost plasată într-un centru specializat. Cei de acasă însă au fost nevoiţi să trăiască sub acelaşi acoperiş cu infractorul încă două luni.

Într-un final, după un proces anevoios, instanţa de fond l-a condamnat pe agresor la 12 ani de închisoare pentru viol. Curtea de Apel a recalificat infracţiunea în „acţiuni perverse“ şi i-a redus pedeapsa până la un an şi opt luni, exact cât se aflase deja în arest, şi l-a eliberat direct din sala de judecată. Curtea Supremă de Justiţie a menţinut sentinţa pronunţată de prima instanţă, însă bărbatul nu s-a prezentat la şedinţă şi nu a fost încătuşat.

După o lună, a venit beat acasă şi a bătut-o crunt pe Anişoara care avea deja 14 ani, ameninţând-o cu un cuţit. Pentru a se apăra, fata a luat şi ea un cuţit şi l-a înjunghiat. Bărbatul a ajuns la spital, iar medicii au anunţat Poliţia. Nu a putut fi însă arestat imediat pentru că sentinţa nu fusese încă expediată în teritoriu. Avocatul a fost cel care a ridicat sentinţa de la Curtea Supremă de Justiţie şi a transmis-o Comisariatului de Poliţie. După trei zile de la incident, când a început să-şi revină, agresorul a fost transferat la spitalul penitenciarului de la Pruncul.

Poză-simbol. Foto: CIJM

Şi-a violat fiica, şi-a băgat în mormânt soţia

Şi Alina (13 ani) a fost batjocorită de cel care ar fi trebuit s-o apere. Tatăl său a început să o molesteze încă de pe când avea şase ani, iar ceva mai târziu a violat-o. Din cauza bătăilor încasate de la soţ, mama Alinei a ajuns de două ori pe masa de operaţii. După ultima intervenţie la creier, femeia a rămas cu o dereglare psihică şi nu era în stare să observe ce se întâmplă între tată şi fiică. Cea care a alertat Poliţia a fost mătuşa copilei. Când a aflat că va avea probleme cu legea, bărbatul a dus copilul la ginecolog şi a obţinut un certificat fals că fata era virgină. Documentul ar fi putut răsturna mersul anchetei, dacă în aceeaşi zi fetiţa nu ar fi fost examinată de un medic legist. Expertiza a arătat clar că fusese violată, iar tatăl a ajuns în arest. Mai târziu, doctoriţa care eliberase certificatul s-a apărat explicând că nici măcar nu a examinat-o pe fată, pentru că avea o igienă precară. Pe de altă parte, Alina susţine că i-a povestit totul medicului, după ce acesta a întrebat-o cu cine întreţine relaţii sexuale. Deşi era obligat prin lege să semnaleze cazul, ginecologul a preferat să treacă totul sub tăcere. După luni în şir în care Alina a trebuit să povestească de mai multe ori calvarul prin care a trecut, bărbatul a fost condamnat la 18 ani de închisoare, fiind obligat să achite şi despăgubiri de 50.000 de lei. Mama ei nu a ajuns să vadă finalul acestui proces pentru că s-a stins la nici 30 de ani împliniți.

Fost procuror, a şters toate urmele

Oaltă adolescentă, Mădălina, a fost abuzată sexual de tatăl său vitreg de la vârsta de 11 ani. O ameninţa că, dacă va spune cuiva despre ceea ce i se întâmplă, o va împuşca pe mama ei. Abia la 15 ani, prin intermediul unui prieten pe care l-a cunoscut pe internet, s-a adresat la Centrul „Amicul“. Psihologii au stabilit că adolescenta se afla în pericol, mai ales că încercase de două ori să se sinucidă. A fost deschis un dosar penal, iar fata a fost cazată într-un centru de plasament, sub protecţia anonimatului. Organele de drept însă nu s-au grăbit să obţină probe ale abuzului. Nu au fost instalate camere ascunse, deşi legea permite acest lucru, iar percheziţia la domiciliul agresorului a fost efectuată abia peste o lună, timp în care bărbatul, fost procuror, a reuşit să şteargă orice urmă. Chiar şi din cartela medicală a Mădălinei au fost rupte foile în care era scris că fusese diagnosticată cu boli cu transmitere sexuală, pe care, de altfel, le avea şi tatăl vitreg. Copila a fost găsită repede de părinţi şi a fost luată acasă de la centrul de plasament, iar peste câteva zile şi-a retras plângerea de la Poliţie. Din lipsă de probe, dosarul a fost închis. Nimeni nu a mai intrat în curtea familiei respective, care, de altfel, era considerată una destul de bună. Faptul că peste jumătate de an adolescenta a avut o nouă tentativă de suicid nu a pus în gardă Poliţia şi ceilalţi actori abilitaţi cu protecţia copilului. Mai mult, la spital ea a fost mereu supravegheată de tatăl vitreg şi nu a putut spune de ce a încercat din nou să-şi ia zilele. Ulterior, Madălina le-a povestit psihologilor că în acele momente ar fi vrut ca cineva să-i pună cătuşele pe mâini şi să o scoată de acolo. Nu a servit la nimic nici faptul că bărbatul a fost rugat să plece din procuratura raională după ce ar fi violat o femeie, care figura într-un dosar pe care acesta îl investiga. Pe acest caz nu a fost deschisă o cauză penală, iar el şi-a găsit uşor de lucru la o direcţie a consiliului raional. Mădălina a atins majoratul. Dintr-o fată care învăţa foarte bine a ajuns să nu mai frecventeze şcoala. Sistemul care nu i-a oferit protecţia necesară a aruncat-o în hăul delicvenţei.

Poză-simbol. Foto: CIJM

Pedepse mai blânde pentru incest

Specialiştii susţin că, deseori, taţii care-şi violează copiii se aleg cu pedepse minime sau reuşesc să scape basma curată deoarece această infracţiune este calificată drept incest, şi nu viol. Potrivit Codului Penal, incestul se pedepseşte cu până la 5 ani de închisoare, în timp ce violul săvârşit asupra unui minor şi/sau a unui membru de familie – mai dur, cu detenţie de până la 20 de ani. „În foarte puţine cazuri se aplică arestul, astfel încât agresorul reuşeşte să influenţeze toţi martorii. Mai ales în sate, unde au loc foarte multe abuzuri sexuale, poliţiştii au o atitudine indiferentă“, spune avocata Tatiana Catană, care reprezintă în instanţă mai multe victime. De asemenea, legislaţia nu prevede o măsură absolut necesară – izolarea copilului. „Am avut cazuri în care abuzurile sexuale au fost comise de oameni destul de inteligenţi, iar mamele profesoare şi-au apărat soţii. Anume pentru asemenea cazuri legislaţia trebuie să spună foarte clar că autorităţile tutelare, la solicitarea procurorului, pot lua imediat copilul din mediul abuziv al familiei“, explică jurista. Mamele îşi iartă soţii şi concubinii. Procurorii spun că infracţiunile sunt recalificate din deosebit de grave în mai puţin grave din lipsă de probe. „De cele mai multe ori, se recalifică pe motiv că minorul ar fi întreţinut raporturi sexuale cu agresorul de bună voie. Ce fel de bună voie poate fi în cazul minorilor?”, se întreabă procurorul Iurie Perevoznic, care a fost mai mulți ani la rândul  şef al Secţiei minori şi drepturile omului din cadrul Procuraturii Generale. Un alt aspect care, la fel, îl ajută pe agresor să scape de pedeapsă, este împăcarea părţilor. „De multe ori, părinţii primesc anumite sume de bani şi decid în locul copilului, adică acceptă împăcarea. Mama îşi retrage plângerea de la poliţie, îl iartă pe agresor şi, astfel, o condamnă pe fiica ei să trăiască alături de abuzator, să fie mereu sub presiune psihică şi în pericol de a fi violată din nou“, afirmă Iurie Perevoznic. În acelaşi timp, nu există cazuri în care, după retragerea plângerii, organele de drept să continue ancheta.

Daniela Sâmboteanu

Nimeni nu cercetează în ce condiţii sunt retrase plângerile. Şi cu atât mai mult, nicio structură abilitată nu monitorizează starea copilului şi nu-i oferă servicii de consiliere şi de reabilitare. Daniela Sâmboteanu, preşedintele Centrului Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii, afirmă că, din toate cazurile asistate de organizaţie, abuzurile sexuale asupra copiilor sunt pe primul loc, după care urmează abuzul fizic şi neglijarea. Aceste cazuri trebuie descoperite şi rezolvate în complex deoarece lasă sechele dintre cele mai grave asupra victimelor. De multe ori, trauma psihologică rămasă netratată se soldează cu transformarea victimei în abuzator la maturitate, atenţionează experta.

Ajung în ghearele traficanţilor

Foto: CIJM

Multe victime ale traficului de femei au fost violate în copilărie de tată, frate sau de alţi bărbaţi din familie. Fiecare a doua tânără asistată de Organizaţia Internaţională pentru Migraţie a declarat că a fost forţată să întreţină relaţii incestuoase. Lilia Gorceag, psiholog la Centrul de asistenţă a victimelor traficului de persoane, spune că nu e întâmplător faptul că majoritatea fetelor batjocorite în copilărie ajung pe mâna traficanţilor. „Din momentul abuzului, ele se consideră pângărite şi ajung să-şi urască propriul corp. Dorind să evadeze din conflictul interior pe care îl trăiesc zi de zi, ele acceptă tot felul de oferte suspecte“, precizează specialista.

„Dosar neoficial” 

Cazurile de abuz sexual în rîndul copiilor și adolescenților ar putea fi prevenite  dacă responsabilii de protecția copilului nu ar neglija problemele care anticipează aceste drame. Este și concluzia unui studiu, realizat la comanda Centrului Internațional La Strada, care, dezvăluie, prin prisma mărturiilor unor  adolescenți, victime ale abuzului sexual, problemele sistemului de protecție a copilului și lipsa de acțiuni din partea profesioniștilor.

  

Club de presă de lansare a „Dosarului neoficial”. Foto: CIJM

Directoarea Centrului La Strada, Ana Revenco, susține că actualul sistem de protecție socială este construit astfel, încât să satisfacă nevoile autorităților și nu pe cele ale copilului, iar specialiștii se concentrează mai mult pe registre și statistici, decât pe adevăratele probleme ale copiilor: „Statul continuă să eșueze. Specialiștii ignoră situațiile de risc în care se află copiii, precum și nevoile acestora. Copiii au nevoie să fie ascultați, auziți și ajutați din prima adresare, să primească afecțiune, să fie protejați. Deseori interviul din partea specialistului se limitează la îndeplinirea formularului legat de situația materială din familie, însă nimeni nu își pune întrebarea ce vrea acel copil”.

Dosarul cuprinde șase istorii cutremurătoare, care reflectă adevărate sentimente ale copiilor și nu doar informațiile de bază pe care, de obicei, le scriu specialiștii din domeniu. Totodată, acest dosar arată frica copiilor de a vorbi cu profesioniștii, dar și neimplicarea specialiștilor din domeniu. „Când mă certam cu tata și el mă bătea și mă fugărea de acasă, eu rugam învățătorii să meargă la primărie să spună ce se întâmplă la noi acasă. Dar nimeni nu voia, nimeni nu mă credea”, dezvăluie o victimă în unul dintre aceste dosare.

Dosarul neoficial finalizează cu istoria a doi frați, care au reușit să ocolească calea abuzului, doar pentru că de la primele semne au reacționat un profesor școlar și apoi asistentul social. Ei pur și simplu i-au ascultat pe copii, i-au crezut și le-au oferit încredere. Iată ce mărturisește unul dintre copii: „La una din ore diriginta s-a oprit lângă banca mea, a trecut cu mâna prin părul meu și m-a întrebat ceva în șoaptă. După lecții m-a oprit și m-a întrebat ce se întâmplă. Mi-am luat inima în dinți și i-am spus despre Sandu. Nu puteam să-l las fără apărare”.

Ana Revenco spune că foarte multe cazuri de abuz ar putea fi prevenite dacă actorii sociali: profesorii, asistenții sociali, politiștii ar fi încercat să-i asculte pe copii și să-i înțeleagă.

Copiii abuzați sau persoanele care cunosc despre copii aflați în dificultate, victime sau care trăiesc întrun mediu abuziv pot semnala aceste cazuri la Telefonul copilului  16111  adminitrat de Centrul „La Strada” și Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, dar și la la Linia fierbinte de încredere pentru femei – 08008 8008 la care fetele tinere pot cere ajutor.

Potrivit datelor MAI, în anul 2016 în Republica Moldova au fost înregistrate 65 de cazuri de viol a copiilor, 27 de cazuri de trafic de copii și 34 de  acțiuni violente cu caracter sexual.

 

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii