În ultimii ani, zeci de moldoveni au obţinut câştig de cauză la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în dosare legate de rele tratamente în locurile de detenţie şi aplicarea neîntemeiată a arestului preventiv. Până la mijlocul anului 2011, CEDO a pronunţat 25 astfel de hotărâri şi a dictat prejudicii în valoare de aproximativ 300 de mii de euro. Cu toate acestea, termenul de examinare a dosarelor în instanţele naţionale nu pare să se fi redus, iar în arest se menţin de multe ori, peste “termenul rezonabil”, persoane a căror vină nu este dovedită.

Se distrug familii, oamenii îşi pierd locul de muncă şi abia dacă reuşesc să-şi refacă reputaţia pătată de greşelile (sau relele intenţii) ale reprezentanţilor organelor de drept. Unul dintre ultimele cazuri de acest fel este al lui Valeriu Goremâkin din Vulcăneşti (43 de ani), care a fost achitat acum o lună şi jumătate, după ce a fost ţinut în detenţie mai mult de trei ani.

“Nu sunt atâția oameni periculoși în Moldova la cât sunt de pline închisorile”

”Închisorile sunt supraîncărcate neîntemeiat - cei mai mulți sunt oameni care ar putea plăti amenzi sau ar putea fi plasați în arest la domiciliu. Nu sunt atâția oameni periculoși în Moldova ca să stea chiar atât de mulți în închisori” – astfel îşi începe istoria Valeriu Goremâkin. ”Aș avea o recomandare pentru tot sistemul de drept - ca polițiștii, procurorii, și judecătorii să facă o stagiere de măcar jumătate de an într-o închisoare, ca să înțeleagă unde îi trimit pe copiii noștri”, adaugă mama lui Valeriu.

Valeriu Goremâkin a fost reținut în 2008 în Belgia, unde muncea și locuia împreună cu familia, după o solicitare a autorităților Moldovei. A aflat ulterior că pe numele său la Chișinău a fost emis un mandat de arest de doar 30 de zile. Însă în Belgia a fost deținut 11 luni. Pentru că nu mai putea fi ținut acolo, a fost trimis în Moldova, fără să fie extrădat. ”Polițistul din Belgia m-a întrebat: “Pentru ce v-au reținut?” Eu le-am răspuns: „Păi voi trebuie să știți, căci voi m-ați reținut”. Și atunci mi-a arătat pe computer mesajul: „Să fie reținut la rugămintea Guvernului Moldovei”. Atât. Ulterior am aflat că sunt învinuit de participarea la răpirea şi estorcarea de bani de la un om de afaceri din Odesa, poveşti ... Totul ar fi avut loc în 1998-1999, când mă aflam încă în Moldova”.

“Am avut impresia că am fost răpit”

Valeriu Goremâkin povesteşte că a fost trimis la Chişinău fără vreun document  de extrădare şi fără acte de identitate. „Pe aeroport grănicerii m-au ţinut vreo 40 de minute, nu-mi permiteau să intru în ţară. Vroiau deja să mă trimită înapoi în Belgia. Apoi au venit şefii de la Misiuni Speciale şi au perfectat totul ca şi cum eu aş fi venit singur în Moldova şi am fost arestat aici. Pe scurt, am avut impresia că am fost răpit”.

De la 5 octombrie 2009 pana la 4 decembrie 2010 Valeriu a fost deţinut în penitenciarul nr. 13 din Chişinău, după care a fost transferat la penitenciarul nr. 11 din Bălţi, iar dosarul său - la Curtea de Apel Bălţi. Nu îi place să vorbească despre condiţiile de detenţie, bucuros că a scăpat. “Am fost privat de libertate exact 3 ani, 3 luni şi 3 zile. Am o lună de când sunt în libertate, dar încă nu am reuşit să mă adaptez pe deplin. Pot doar să spun că deşi am stat în detenţie şi în Belgia, a fost mult mai uşor… Acolo totul e făcut în interesul deţinutului, ca să nu se destrame familiile. La fiecare 15 zile ai dreptul la o întâlnire de lungă durată, de 3 ore. Aici – doar o dată la 3 luni. Acolo o dată în 24 de ore ai dreptul la o întâlnire ordinară. Mergi la închisoare şi poţi să te vezi cu cel aflat în arest preventiv. Aici - o dată pe lună. Nu mai spun că acolo stăteam doi într-o cameră. Până la urmă nu are importanţă câţi oameni sunt în aceeaşi cameră, important e să fie spaţiu suficient pentru fiecare. La Bălţi, lumina o stingeau periodic – in fiecare zi de la ora 10.00 până la 12.00 şi de la ora 15.00 până la 17.00. Iar noaptea de la ora 24.00 pana la 6 dimineata”.

În penitenciar, cu cele necesare de acasă

Pe durata aflării la penitenciarul din Bălţi, avocatul său, Roman Zadoinov, făcea demersuri după demersuri prin care contesta mandatele de arest şi cerea schimbarea urgentă a condiţiilor de detenţie.

“Clientul meu mi-a comunicat că este deţinut într-o celulă de aproximativ 20 de metri patraţi în care sunt 12 locuri, pe care trebuiau să doarmă 17 oameni. De aceea deţinuţii dormeau pe rând. Nu le ajungea hrană, era frig în celule, weceul este lipsit de orice intimitate, în celulă era umed pentru că închisoarea nu este ventilată suficient. De asemenea, deţinuţii nu primesc lenjerie de pat sau produse de igienă şi dacă nu au rude, care să le aducă toate aceste lucruri şi hrană suplimentară atunci le vine foarte greu”, spune Roman Zadoinov. Aceste fapte au fost confirmate de Valeriu Goremâkin, care spune că a rezistat mai ales graţie ajutorului primit de la mama sa, care îi trimitea periodic toate cele necesare.

“În celula strâmtă este imposibil să te mişti, continuă avocatul. La ceea ce penitenciarul numeşte plimbare deţinuţii erau scoşi o dată pe zi timp de 40-60 de minute, dar nu afară, ci într-o cameră unde nu sunt paturi. Am fixat toate aceste fapte, le-am verificat din diferite surse, inclusiv din spusele altor clienţi de-ai mei deţinuţi în acelaşi penitenciar, dar şi din rapoartele Comitetului pentru Prevenirea Torturii al Consiliului Europei”, spune avocatul.

Potrivit legislaţiei naţionale, supravegherea condițiilor de detenție este pusă în sarcina procurorului. Acesta poate cere schimbarea imediată a condiţiilor de detenţie dacă în urma unei plângeri constată că persoana este supusă unor rele tratamente.  Potrivit avocatului, la demersurile sale către procuratură nu s-a reacţionat, de aceea după câteva zile de aşteptare, la 24 mai 2010, a depus o plângere la CEDO. „Dacă văd că nu se întâmplă nimic timp de o săptămână eu deja pregătesc cererea către CEDO, pentru că văd că acest remediu nu este efectiv, iar standardul Curtii ne dă acest drept în lipsa unor remedii efective. Inculpatul nu poate aștepta 30 de zile în aceste condiții inumane și degradante”, explică Roman Zadoinov.

„DIP nu dispune de date concrete...”

Solicitat de CIN să comunice în ce condiţii a fost deţinut Valeriu Goremâkin, Departamentul Instituţii Penitenciare a oferit un răspuns care confirmă unele afirmaţii ale avocatului. Cităm: „Cât priveşte numărul de persoane deţinute într-o celulă cu cet. V. Goremâchin (...) menţionăm că, datorită fluxului continuu al persoanelor aflate în arest preventiv, evidenţa şi documentarea datelor respective nu se realizează, prin urmare DIP nu posedă careva informaţii oficiale (cifre concrete) în acest sens.” (doc)

De asemenea, Departamentul recunoaşte, deşi indirect, că spaţiul care trebuie rezervat conform normelor fiecărui deţinut nu este asigurat. „Norma de spaţiu locativ stabilit pentru un condamnat nu poate fi mai mică de 4 m2, totodată, condiţiile respective în temeiul prevederilor art. 322 lit. a) CE, intră în vigoare pe măsura creării condiţiilor necesare, dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2013. De altfel, numărul persoanelor deţinute în penitenciatul nr. 11 la moment nu depăşeşte plafonul de detenţie stabilit”, se mai spune în informaţia furnizată de DIP. Cât priveşte frigul din celule, Departamentul anunţă că temperatura în sezonul de toamnă-iarnă nu ar coborî mai jos de 18 grade. De asemenea, Departamentul confirmă că la plimbare deţinuţii sunt scoşi „într-un loc special amenajat” pe teritoriul penitenciarului, câte o oră pe zi.

Condiţiile de detenţie din Moldova văzute de experţi europeni

Condiţiile de detenţie din Moldova şi lipsa de reacţie la acuzaţiile de rele tratamente au fost notate şi de expertul Consiliului Europei şi Uniunii Europene, Eric Svanidze, care a vizitat în 2009 penitenciarele şi izolatoarele de anchetă. „Ţinând cont de neajunsurile menţionate ale acestui sistem, rezultă că organele responsabile s-au focusat pe apărarea personalului din unităţile de detenţie de posibile acuzaţii, decât pe combaterea actelor de rele tratamente”, se spune în raportul expertului, întitulat „Combaterea relelor tratamente şi a inpunităţii şi investigarea eficientă a relelor tratamente”.

Anul	Plângeri privind actele de rele tratamente	Numărul de urmăriri penale tortură/exces de putere	Cazuri trimise în instanță cu un rechizitoriu	Persoane condamnate	Persoane închise
2007	1258	50/87	55	63	14
2008	1121	51/73	46	36	5

De asemenea, comentând aceste date de la Procuratura Generală, expertul notează: „Numărul impunător de sesizări cu referire la actele de rele tratamente constituie un semn de amploare a problemei. Datele privind urmăririle penale, la rândul lor, semnifică nivelul eforturilor investigative întreprinse în acest sens”.

Mandatele de arest, contestate în zadar

Avocatul a contestat de asemenea toate mandatele de arest emise la fiecare trei luni pe numele lui Valeriu Goremâkin, inclusiv ca remediu pentru repunerea acestuia în drepturi. „Dacă persoana este sub strajă putem cere eliberarea ei şi scapăm de încalcarea drepturilor”, spune avocatul. Însă şi aceste acţiuni au fost zadarnice. „În cazul Goremâkin de 6 ori am fost la Curtea Supremă, unde am contestat mandatul de arest și de fiecare dată Curtea nu a raspuns la întrebările pe care le-am pus. Examinarea se face în mod formal, superficial, practic judecătorii atrag atenţia la formalităţi. Ei verifică în primul rând dacă există demersul procurorului, dacă este încheierea Curţii de Apel, dacă aceasta este cât de cât motivată, textul să nu fie mai puţin de o pagină, să fie semnătura judecătorului, deci sa fie respectate semnele formale. Când am primit aceste documente am mai depus o cerere la CEDO. Astfel, daca iniţial ne plângeam doar de conditiile de detenţie, pe parcurs s-au adăugat alte capete de acuzare - arest nemotivat, prelungire arbitrară a examinării dosarului, termenul rezonabil de mentinere sub straja, refuzul de interogare a martorilor, lipsa remediilor efective etc. Cu cât mai mult ne judecăm, cu atât mai multe capete de acuzare apar”, spune Roman Zadoinov.

„Am înţeles că am stat închis doar pentru că deţineam paşaport românesc”

La 22 februarie 2012 Valeriu Goremâkin a fost eliberat chiar din sala de judecată, fiind achitat împreună cu alţi doi inculpaţi în acelaşi dosar. „Colegiul Penal al Curţii de Apel Bălţi achită pe Goremâkin Valeriu Anatolie (...) pe motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat”, se spune în sentinţă (doc). 

De când a revenit din Belgia, dosarul deschis de procurori pentru banditism, luare de ostateci şi şantaj, în care figura şi Valeriu Goremâkin, a fost examinat timp de aproximativ un an la Curtea de Apel Chişinău, timp în care inculpatul se afla în izolatorul nr. 13. „Toată învinuirea s-a bazat pe spusele unui martor care este condamnat în acest dosar, povesteşte mama lui Valeriu, care nu a lipsit de la nicio şedinţă. Timp de un an martorul nu a fost adus în instanţă, deşi se afla în arest şi, respectiv, nu trebuia căutat. În locul lui venea procurorul. La fiecare şedinţă judecătorul cerea probe de la procuror, a fost trimis şi la Odesa după probe. Când am văzut că nu le mai prezintă, am făcut recuzare și dosarul a fost transferat la Curtea de Apel Bălţi”.

Singurul martor în proces a fost adus la şedinţa de judecată abia în februarie 2011, după ce inculpatul fusese deţinut în arest doi ani. Mama lui Valeriu povesteşte şocată despre şedinţa respectivă: “Martorul  fost invitat în sala de judecată şi audiat după ce i-au scos pe inculpaţi! Acest lucru m-a omorât. Cum puteți interoga martorul în lipsa inculpaților? Eu am lucrat cândva secretar al ședințelor de judecată, așa că știu ce înseamnă o ședință, ce înseamnă martori…aşa ceva nu am mai văzut.”

“Mă rugam în toate instanţele să nu tărăgăneze examinarea dosarului”

La 1 august 2011 în acest caz urma să aibă loc ultima înfăţişare, dar şedinţa a fost amânată, iar arestul a fost prelungit. Tărăgănarea fixării unei noi şedinţe a fost determinată şi de concediul de aproximativ două luni al judecătorilor. “Am început din nou să scriu plângeri prin diferite instituţii, inclusiv la Consiliul Superior al Magistraturii, condus atunci de actualul preşedinte, Nicolae Timofti, spune Elena Goremâchin. Nu ceream să îl elibereze pe Valeriu, ci pur și simplu să examineze dosarul. Pentru că nimeni nu l-a interogat, nu a fost facută nicio confruntare dintre el şi martor. L-au adus pur și simplu şi i-au spus, ești vinovat, semnează”.  „Eu am zis că nu semnez pentru că nu sunt vinovat”, preia gândul Valeriu. „Oricum vei sta la închisoare”. Mi-au zis că dacă voi semna voi sta mai puțin. Le-am răspuns că pentru mine, care am deja peste 40 de ani, orice termen este pe viață, așa că nu voi semna... Ulterior mi s-a motivat că am fost ţinut în arest întrucât deţineam şi paşaport românesc şi aş fi putut fugi din ţară. Păi pentru asta nu sunt grăniceri, vameşi? Înseamnă că nu au încredere în aceste instituţii ale statului! În plus, chiar şi având paşaport românesc, m-au găsit în Belgia. Dacă aş fi vrut să fug, nu m-ar fi găsit din nou? Pe scurt, am înţeles că am fost deţinut doar pentru că deţineam şi cetăţenie română”, conchide Valeriu.

„Termenul rezonabil” pe înţelesul sistemului din Moldova

Legislaţia naţională nu conţine prevederi expres referitoare la termenul-limită de deţinere a unei persoane în arest preventiv sau de examinare a unui dosar în instanţă, fiind prezentă doar noţiunea de „termen rezonabil”.  Art. 5. par. 3 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale prevede că persoana „are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii”. De asemenea, art. 6 par. 1 garantează dreptul oricărei persoane „la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale”.

Persoanele care au fost supuse torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante pot apela la:

• procuraturile teritoriale;
• Centrul pentru Drepturile Omului (Avocaţii Parlamentari) – tel. 23 48 00.
• organizaţiile neguvernamentale specializate în apărarea drepturilor omului:
• Asociatia Promo Lex – 45 00 24;
• Institutul pentru Drepturile Omului – tel: 83 84 08;

În iulie 2011 în Republica Moldova a intrat în vigoare Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. Proiectul legii a fost propus de Ministerul Justiţiei, pe atunci condus de Alexandru Tănase, ca una dintre soluţii pentru prevenirea pierderii de către stat a unor noi cauze la Curtea Europeană. Deocamdată nu se ştie dacă această lege a început să fie aplicată.

Această investigaţie a fost elaborată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice în cadrul campaniei media „Jurnaliştii pentru eliminarea torturii şi protecţia victimelor torturii şi relelor tratamente”, desfăşurată cu suportul Programului de Granturi Mici 2011, realizat de proiectul „Consolidarea examinării medico-legale a cazurilor de tortură şi a altor forme de maltratare în Moldova”, finanţat de Uniunea Europeană, co-finanţat şi implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare în Moldova. Opiniile exprimate în această investigatie aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Uniunii Europene şi al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare.