Drepturile omului

Avocatul Roman Zadoinov: „Incompetenţa şi lipsa de dorinţă sunt principalele impedimente în tragerea la răspundere a poliţiştilor torţionari”

Foto: deschide.md

Persoanele implicate în cele mai răsunătoare cazuri de tortură, în care victimele au devenit invalizi, iar Moldova a plătiti zeci de mii de euro despăgubiri în baza hotărârilor CEDO, au rămas nepedepsite. În pofida rezonanței mediatice a unor cazuri, investigațiile nu au fost efectuate eficient, iar victimele nu și-au mai văzut torționarii după gratii. Dimpotrivă, unii au rămas şi continuă să muncească în organele de drept. Din cele peste 200 de hotărâri pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitoare la Republica Moldova în doar 10 cazuri procurorii au inițiat acțiuni de regeres, adică de încasare de la persoanele vinovate de încălcarea drepturilor omului a unei părți din prejudiciul plătit din bugetul public. Din cele 10 cazuri, doar 2 se referă la aplicarea torturii. Cu toate acestea, polițiștii găsiți vinovați nu au ajuns să poarte răspundere, întrucât acțiunile de regres au fost respinse de instanța de judecată.

Agentul Guvernamental interimar, Lilian Apostol, a declarat că una din cauzele pentru care au fost inițiate puține acțiuni de regres este faptul că mecanismul nu funcționează suficient de bine. Spre exemplu, o lege spune că instanţa judecătorească are dreptul să oblige persoana să achite în ordine de regres suma respectivă atunci când există culpa persoanei, în timp ce în altă lege se spune ”la existenţa vinovăţiei”, precizeată Lilian Apostol: 

Sunt multe hotărâri în care problema nu este numai în persoane, dar este o problemă de sistem. La Gurgurov, problema nu  a fost numai în faptul că procurorii care au investigat cazul nu au dorit să  pornim dosarul, acolo a fost lipsa unui sistem clar în ce priveşte expertiza medico-legală, pentru că au fost diferenţe în expertize. E adevărat, au fost şi omisiuni, dar în ce măsură aceste omisiuni au condus la violare, nu ştim. Hotărârile CEDO privesc situaţia mult mai general”.

Cele mai răsunătoare cazuri de tortură care s-au aflat în atenţia organizaţiilor internaţionale şi pentru care Moldova a fost penalizată cu sute de mii de euro au rămas în afara atenţiei organelor de drept. Bunăoară, în cazul lui Mihail Corsacov, un tânăr de 17 ani, din Cărpineni, Hânceşti, devenit invalid în urma loviturilor aplicate de politşti, a fost iniţiată o anchetă împotriva a doi poliţişti. Urmărirea penală însă a durat atât de mult, încât a expirat termenul de prescripţie şi poliţiştii nu au mai putut fi traşi la răspundere. În cazul lui Serghei Gurgurov, la 3 ani după pronunţarea deciziei CEDO, care a dictat un prejudiciu de 45 mii de euro, ancheta încă este în desfăşurare. Tânărul de 27 de ani, bănuit de furt şi forțat să recunoască o altă infracțiune, a devenit invalid de gradul întâi, după ce a fost bătut crunt în sediul Comisariatului General de Poliţie. În alte câteva cazuri acţiunile procurorilor  împotriva torţionarilor au fost respinse de instanţele de judecată.

Lipsa unui răspuns ferm al autorităţilor la cazurile de tortură ajunse la CEDO este explicată în mod diferit de către juriştii independenţi şi autorităţi. Procurorii susţin că actualul mecanism de regres este ineficient. “Astfel, acest fapt determină instanţele de judecată să admită acţiunile Procuraturii Generale doar în cazurile în care persoanele au fost condamnate penal sau sancţionate contravenţional”, susţine Procuratura Generală într-un răspuns oficial.

Avocatul Roman Zadoinov care apără la CEDO cauzele mai multor persoane supuse relelor tratamente explică această stare de lucruri prin lipsa de profesionism al reprezentanţilor organelor de drept:

Aplicarea dreptului trebuie să fie efectivă în practică, nu numai pe hărtie. Atunci când există rele tratamente, statul trebuie să desfăşoare o investigaţie efectivă pentru a identifica făptuitorii şi pentru a-i trage la răspundere. Cu toate că există cazuri în care statul demonstrează capacitatea de a descoperi aceste infracţiuni, spre exemplu, în cazul Plati Viorica, au fost identificaţi la Comisariatul de Poliţie Botanica făptuitorii poliţişti. Cu toate acestea, urmărirea penală a fost de foarte proastă calitate. În alte cazuri în general nu a fost pornită urmărirea penală şi nu s-a efectuat o anchetă. Sunt foarte multe carenţe. Aceste carenţe se explică prin faptul că statul nu atrage în organele  de efectuare a justiţiei cei mai buni specialişti”.     

Pentru a pune capăt impunităţii, adică a nepedepsirii torţionarilor, mai multe ONG-uri din domeniul drepturiulor omului au pregătit un set de propuneri de modificare a legislaţiei pentru a impune reguli mai dure exponenţilor statului care aplică rele tratamente cetăţenilor ajunşi în custodia unor autorităţi de stat. Modificările prevăd, între altele,  achitarea unor amenzi penale şi privarea de dreptul de a mai activa în serviciul public, suţine Ion Guzun, membru al Mecanismului Naţional de Prevenire a Torturii: „În cel mai scurt timp la Ministerul Justiţiei vor ajunge propuneri de moficiare a articolului 309, privind Tortura,  să nu poată fi aplicată suspendarea şi pe lângă aceasta - privarea de dreptul de a ocupa o funcţie publică în cazul poliţiştilor sau altor agenţi ai statului. Noi vrem să punem capăt impunităţii, adică nepedepsirii factorilor de decizie şi într-adevăr să fie o toleranţă zero împotriva torturii”.    

Până la începutul anului 2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat 227 de hotărâri referitoare la Republica Moldova. Dintre acestea mai mult de 30 se referă la aplicarea torturii și relelor tratamente, la arestul neîntemeiat și la  violarea drepturilor persoanelor aflate în custodia poliției sau altor autorități de stat.

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii