În ultimii trei ani, primăria municipiului Chișinău a alocat cu titlu gratuit mai multe terenuri pentru construcția unor complexe locative cu apartamente la preț redus pentru parlamentari, judecători sau procurori. În același timp, autoritățile municipale nu au rezervat niciun lot pentru ridicarea măcar a unui singur bloc social pentru familiile sărace. În timp ce unii dintre cei mai bogați funcționari au cerut și au obținut apartamente ieftine, deși locuiesc în vile de milioane, alte peste 10 mii de familii extrem de sărace sunt ignorate de autorități.

Chiar în centrul Chișinăului, pe strada Mihai Eminescu, în curtea Colegiului Național de Coregrafie am dat peste un bloc unde șapte familii  trăiesc în condiții greu de imaginat.  Își duc traiul de pe o zi pe alta în camere ce nu depășesc 11 metri pătrați. Nu au apă, canalizare, iar grupul sanitar comun este infect și nefuncțional. Cele șapte familii împart un spațiu total de 57 de metri pătrați și pentru că nu au reușit să-l privatizeze riscă să rămană pe drumuri.  

Locuiesc în podul Colegiului Național de Coregrafie

Soții Ion și Claudia Jacota și cei doi copii  mici ai lor se înghesuiesc într-o încăpere întunecoasă de numai nouă metri pătrați, fără fereastră, situată în podul Colegiului Național de Coregrafie. Acest spațiu, care cu greu poate fi numit o locuință, le-a fost repartizat acum 25 de ani, cu titlul de  apartament de serviciu.

Oamenii au sperat, până în ultimul moment, că li se va oferi  apartamentul promis, dar s-au ales doar cu spațiul unui depozit. ”Aceste spații sunt, de fapt, niște depozite, lucru indicat și în documente,  dar ei (autoritățile) le-au transformat în apartamente”, povestește Ion Jacota.

Iurie Gorșcov, directorul Colegiului  cunoaște despre condițiile în care locuiește familia Jacota și vecinii ei. El afirmă că deși a cerut să li se acorde acestor familii un loc de trai decent, problema a fost trecută cu vederea. Directorul susține că încă în 1991, când au fost transferați în această clădire, primul lucru pe care l-a discutat cu responsabilii de la Ministerul Culturii a fost problema locului de trai a celor șapte familii. ”Din păcate nu s-a făcut nimic. Dar oamenii sunt oameni, iar eu nu o să-mi permit niciodată să-i alung. Cineva locuiește în vile de milioane, dar acești sărmani stau în condiții inumane. Eu consider că pentru stat nu trebuie să existe bogați și săraci. Toți sunt cetățeni ai Republicii Moldova”, susține Iurie Gorșcov. 

Pe de altă parte, se pare, că nici clădirea colegiului și, respectiv, nici spațiile în care locuiesc aceste familii, nu au un proprietar,  lucru  confirmat de datele Cadastrale și de auditul Curții de Conturi efectuat anul trecut. Aceasta îngreunează și mai mult situația. 

Asistenta socială spune că nu are soluții

Și asistenta socială de sector, care își are biroul la nici cinci minute de mers, vizavi, pe strada București, știe despre situația acestor familii și sărăcia în care locuiesc, dar spune că problema spațiului de locuit nu ține de responsabilitățile direcției.

„E sărăcie absolută. Eu de multe ori m-am întrebat cum  pot trăi într-o asemenea încăpere. Noi încercăm să-i ajutăm cât putem, dar direcția noastră nu oferă  spațiu locativ”, explică asistenta sociala a sectorului Centru al Capitalei, Ludmila Tighineanu.

Funcționara mărturisește că astfel de insulițe  de sărăcie, adevărate ghetouri, pot fi  întâlnite la tot pasul. Spune că pe fiecare stradă a sectorului centru sunt cel puțin 2-3 familii care nu pot scăpa de mizerie. 

Din cele 7 familii, doar soții Jacota beneficiază de ajutor social, chiar dacă și celelalte o duc foarte greu. Asta deoarece doar această familie a solicitat ajutor. Totuși, chiar dacă beneficiază de sprijin din partea statului Ion și Claudia au zile în care nu au ce le da de mâncare celor doi copii ai lor.

Deși asistenta socială spune că a vizitat și vecinii familiei Jacota, aceștia spun că nici nu cunosc cum arată la față asistenta socială. “Asistenta socială nu a venit niciodată să vadă cum trăiesc oamenii, cum se descurcă”, spune Angela Talpă, mama a unui copil de aproape un an. Nici vecina ei, Svetlana Jacota, nu știe despre serviciile sociale de care ar putea beneficia și de care are  atât de mult nevoie.

Indiferența sau neputința responsabililor de la primărie?

Oamenii povestesc că au mers după ajutor și la primărie unde au fost tratați cu indiferență. „Nu vor nici să te primească, sunt agresivi.  Vrei să le explici, dar ei nici nu doresc să asculte”, povestește Claudia Jacota.

Pe de altă parte, reprezentanții primăriei, responsabili de repartizarea spațiului de locuit consideră că situația celor șapte familii nu este foarte gravă, în condițiile în care au, totuși, un acoperiș de asupra capului. ”Nu sunt numai ei. Mai sunt orfani, care se întorc din orfelinate și nu putem să le oferim un loc de trai din simplu motiv că nu se construiește acum niciun bloc social. Din câte știu, bani pentru construcția unor locuințe sociale nu s-au repartizat”, susține Elena Enachi, șef-interimar al Direcției generale locativ-comunale, care precizează că aceste familii ar fi avut o șansă să-și îmbunătățească condițiile de trai, dacă numele lor ar fi fost în capul listei persoanelor care au nevoie de un loc de trai, întocmită de pretură. 

Direcția pentru protecția copilului nu cunoaște cazul

În toți acești ani, în aceste familii s-au născut și cresc copii. Se joacă printre dărâmături fără ca autoritățile locale responsabile de protecția drepturilor copilului să cunoască condițiile sărăcăcioase în care cresc aceștia. 

Svetlana Chifa, șefa Direcției municipale pentru protecția drepturilor copilului spune că nu cunoaște cazul, dar promite că va investiga situația acestor copii. Pe de altă parte, Direcția condusă de Svetlana Chifa are un buget de 35 mii de lei, destinați pentru familiile social-vulnerabile cu copii, bani suficienți pentru a ajuta doar cinci familii.

În rând de zeci de ani pentru un loc de trai

Mii de familii așteaptă de zece, douăzeci și chiar 40 de ani ca să le fie repartizat un loc de trai, însă, se pare, doar cei din capul listelor întocmite de preturi mai pot spera că vor avea o casă dacă primăria va reuși, în cele din urmă, să construiască un bloc social și să își ia măsuri asiguratorii ca aceste apartamente să nu ajungă la polițiști și procurori așa cum s-a întâmplat în cazul blocului social de pe strada Liviu Deleanu, care a fost dat în exploatare în 2011.

Apartamentele de aici nu au ajuns la persoane sărace pentru că pe aceste apartamente au pus ochiul polițiști și procurori. Aceștia au reușit să obțină în instanță aplicarea sechestru după ce au dat în judecată primăria solicitând alocarea unui spațiu de locuit, fără să le pese că lasă pe drumuri familii cu mulţi copii, orfani sau persoane cu dizabilităţi.  Elena Enachi, șefa Direcției generale locativ-comunale nu cunoaște numărul polițiștilor și procurorilor care au pus mâna pe apartamentele săracilor, deoarece “nu există date centralizate”. Funcționara a precizat, însă, că în peste jumătate din cele aproape 200 de apartamente locuiesc oamenii legii.

Potrivit Dianei Gurschi, șefa Direcției asistență juridica, sunt peste 1000 de hotărâri ale instanțelor de judecată care obligă primăria să aloce spații de locuit polițiștilor, doar că autoritatea locală nu are capacitatea de a le pune pe toate în aplicare, pentru că nu dispune de apartamente libere.

Sărăcia și discriminarea merg mână-n mână

Reprezentanții organizațiilor neguvernamentale specializate în respectarea drepturilor omului consideră că sărăcia și discriminarea merg mână în mână.

„Oamenii săraci sunt de foarte multe ori discriminați chiar de societate. Noi avem tendința să blamăm omul pentru situația în care este el, fără a ne gândi ce a adus la sărăcie această extremă. Probabil ați auzit de multe ori, de ce a născut  opt copii și acum umblă și cere ajutor de la stat. Sau, nu trebuia să divorțeze și acum avea și venitul soțului. Fără a înțelege care, de fapt, a fost cauza”, explică fenomenul Liliana Rotaru, președintele organizației ”Copil Comunitate Familie”.  

Potrivit raportorului special ONU privind sărăcia extremă și drepturile omului, Republica Moldova a înregistrat o reducere remarcabilă a sărăciei, de la 30 la sută în 2006 la aproape 17 la sută în 2012. Totuși, în opinia raportorului special ONU, corupția și neim  plementarea politicilor sociale frânează scăderea nivelului de sărăcie a moldovenilor. Astfel, drepturi fundamentale ca dreptul la hrană și nutriție adecvată, la educație și la sănătate, dreptul la un trai decent sunt deseori încălcate, iar Republica Moldova rămâne în continuare cea mai săracă țară din Europa.

Articolul a fost realizat în cadrul Campaniei „Jurnaliştii pentru şanse egale şi diversitate“, desfăşurată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice cu suportul Programului Egalitate şi Participare Civică al Fundaţiei Soros-Moldova. Instituţia finanţatoare nu influenţează în niciun fel subiectul şi conţinutul investigaţiilor publicate.