Economic

Buciumul bietului Tataru (II)

Până în anul 2001, Tudor Tătaru vizita des satul Briacău din raionul Dondușeni – localitatea de baștină a nevestei sale, Aurica. Aici încerca să se apropie de cei mai înstăriți oameni și să-și croiască o alură de vedetă. Deși la Chișinău se plângea că e sărac, la Braicău se întâmpla să meargă prin sat, să scoată bani din buzunar și să le dea țăranilor. Căutând prietenia liderului gospodăriei sătești, Petru Suru, în 1995, Tătaru îndeamnă sătenii să susțină „spicușorul”, adică PDAM, din care acesta făcea parte și se propune nănaș la nunta fiicei lui Suru, unde i-a invitat pe Tudor Ungureanu și Nicolae Sulac și au făcut o petrecere pe cinste.

În noaptea nunții, din depozitul gospodăriei s-au furat două mașini de grâu. În scurt timp, Mihai Crețu, brigadierul gospodăriei, îl învinuiește pe Suru de furt din proprietatea țăranilor, pornește satul contra acestuia și îi ia locul. Grigore Galearschi din Braicău ne spune că schimbarea l-a înfuriat pe Tătaru, pentru că Crețu era comunist. „În semn de răzbunare, el a început să îndemne țăranii să-și retragă cotele din gospodărie, urmărind să-l lase pe Crețu falit și s-o promoveze în locul lui pe cumnata sa, Elena Gribincea”, consideră Galearschi.

Necunoscuți maltratează un om

Într-o seară, în casa lui Crețu au năvălit indivizi cu cagule pe cap, care l-au snopit în bătaie de fața cu nevastă-sa. Nadeja Crețu, văduvă de doi ani, își amintește astfel cele întâmplate: „Mișa stătea a întins pe pat când am auzit bătăi în ușă. Am întrebat cine-i și o voce mi-a zis că-i Vasea de la Dondușeni. Am deschis și m-am trezit lovită cu ceva tare în față, că mi-a izbucnit sângele. M-au împins, au rupt perdelele și m-au legat de pat. Erau acoperiți pe față. Pe urmă l-au bătut pe Mișa, au luat cuțitul și l-au tăiat pe picioare, l-au ars cu bricheta pe spate și-i ziceau: „Ce-ai lucrat? Brigadier. Brigadier ai lucrat, brigadier și să lucrezi!”. Ei nu erau de la nord, pentru că vorbeau cu alte cuvinte și ziceau cuvântul „iorgan”. „Măi, voi aveți părinți sau nu?”, i-am întrebat, iar Mișa striga: „Nadea, taci!”. Pe urmă căutau bani - le-am dat pensia mea și a lui Mișa. Doamne ferește cât l-au ucis - curgea sânge din el. S-a chinuit, a stat în spital și apoi a murit”. Nadejda Crețu nu poate pricepe nici azi cine ar fi putut să-i facă atâta rău, „pentru că poliția tace”. Și TIMPUL a făcut un demers către Comisariatul de poliție Dondușeni, interesându-se la ce concluzie au ajuns organele de anchetă în cazul Crețu. Comisarul Valentin Bursuc ne-a răspuns că a primit indicații de la MAI să nu dea asemenea informații, pentru că urmărirea penală nu s-a încheiat, chiar dacă din momentul infracțiunii a trecut mai mult de un deceniu.

După acest atac, Crețu n-a mai putut lucra și l-a propus în locul său pe un oarecare Ciobanu din Horodiște, care însă s-a aflat puțin la Braicău. „În urma unui conflict cu Ciobanu, Tătaru a chemat satul să-i de acestuia vot de neîncredere și să mă realeagă pe mine”, ne spune Petru Suru. Aceasta s-a apucat de lucru, a întors datoriile de 880 de mii de lei și a început privatizarea pământurilor, aducând gospodăria la un nivel decent.

Necunoscuți bat un paznic

„În 1999, era deja ordine, când într-o seară, am fost anunțat că necunoscuți au tăiat lacătele la depozitul de petrol și l-au bătut pe paznic. A doua zi, la brigada de tractoare, mă aștepta poliția economică și Tătaru, care mi-a spus că e colaborator al Departamentului Contra Crimelor Organizate și Corupției și s-a legitimat. În document era poza și numele lui, și ștampilă. Îmi incrimina că am furat tot „colhozul” și insista să mergem în biroul meu de la cârmuire, că să-mi facă un control. Contabilul le-a prezentat actele și facturile pentru banii din safeu, unde păstram și 33 de dolari de câte o bancnotă, pe care mi i-a dat fiică-mea. Deși le-am explicat că aceștia sunt banii mei, Tătaru a ieșit în sat, anunțând lumea că au găsit la mine 33 mii (!) dolari”, își amintește Suru. El ne mai spune că, peste două zile, când se afla la Edineț, Tătaru a făcut adunare în sat, care îi cerea să-și predea biroul și toate bunurile private pe care le deținea în depozitele gospodăriei. „Într-o seară, fără explicații, a luat cheile de la șeful depozitului și a încărcat vreo zece tone de orz într-un KAMAZ. Șoferul, care era din sat, mi-a spus că le-a dus la Costești. Așadar, mi-a furat bunurile de sub nas, după care a venit un revizor care a stabilit deficit de opt tone de orz. I-am lămurit ce s-a întâmplat, dar fără folos și, la 17 martie 2000, Tătaru a făcut o altă adunare, unde, de față cu primarul, au hotărât să mă lipsească și de celelalte bunuri pe care le aveam în gospodărie”.

Necunoscuți aruncă lichid inflamabil

La 1 aprilie 2000, de ziua de naștere a lui Tătaru, necunoscuți au aruncat în ferestrele casei lui Suru două sticle de lichid inflamabil. Peste câteva zile, soția sa a fost amenințată la telefon de către Tătaru: „Aveți o casă frumoasă, dar dacă dl Petru o să umble prin judecăți, posibil să rămâneți fără dânsa”. Suru a apelat la poliție și la procuratură și susține că urmărirea penală decurgea bine, dar pe neașteptate dosarul a fost clasat. Solicitat de TIMPUL, Valentin Bursuc, comisarul de Dondușeni, ne-a spus că și în cazul acesta urmărirea penală continuă și MAI nu-i permite să ne dea oarecare informații.

Terorizat în asemenea hal, Petru Suru a apelat în judecată, solicitând de la Tătaru reîntoarcerea pagubelor în valoare de 212 mii lei. El a apelat după ajutor și la Maria Postoico, vicepreședintele Parlamentului. Însă, devenind lefter peste noapte, n-a putut achita taxa de stat – 6700 lei - și dosarul a fost închis. „El mi-a luat 18 tone de motorină, 58 tone de orz, aproape 7 tone de hrișcă, piese de schimb și altele. Nu mai aveam nicio copeică și trebuia să împrumut bani ca să plec la Chișinău. M-a prelucrat astfel încât să nu mă pot apăra”.

„Băi Urecheanu, eu îs la Braicău!”

Astfel, Tătaru a ajuns șef de „colhoz”, unde a activat în numele întreprinderii „Bucium-Trivest”, al cărei președinte este ginerele său. În acea perioadă, presa de la Chișinău vuia despre minunile pe care le face artistul la nord, fiindcă jurnaliștii se bazau pe spusele lui Tătaru. În fapt, ne spun țăranii, el a furat tot ce găsise până la el, a lăsat restanțe mari la salarii, a luat cu el chiar și fișele de evidență contabilă ale țăranilor, a încărcat în mașini tot ce a rămas, a golit depozitele și a dispărut.

Devenind președinte, Tătaru a cerut tuturor celor pe care altădată îi sfătuise să-și facă titluri de proprietate pe cotele lor să-și restituite pământul în gospodărie. Potrivit sătenilor, el umbla cu un bodigard și se lăuda în gura mare că are relații bune cu oameni de vază din primărie și parlament. „Când lucram pe câmp, el ne cumpăra înghețată și salam. Avea un telefon cu care se suia în copaci și striga: „Băi Urecheanu, eu îs la Braicău! Tu acolo ce faci? Ia gătește masa că eu acuș vin!” sau: „Urecheanu! Am nevoie de bani pentru investiții serioase! Tu fii gata, că eu vin!”. Și oamenii se mirau că au de-a face cu asemenea „personalitate”. Dar, de fapt, atunci în sat nici nu exista acoperire mobilă”, ne povestesc sătenii.

„S-a purtat cu mine ca și cu un câine”

Tătaru s-a distrat de minune la Braicău, simțindu-se împărat. „El a adus colaboratori ai serviciilor de pază, care stăteau de strajă la intrarea în sat, păzeau lanurile și vitele, interzicea oamenilor să iasă din casă după ora 23 și alte „fel de fel de lucruri care nu erau necesare”, mai afirmă țăranii. Numai că asemenea distracții necesită mulți bani și peste puțin timp Tătaru a rămas fără bodigard, căruia nu-i plătea leafa. În schimb, după mărturiile sătenilor, artistul umbla demonstrativ cu arma și făcea panaramă în sat. Ei menționează că Valeriu Chiviniuc, consăteanul lor, a fost bătut cu cruzime de către Tătaru. Chiviniuc își amintește cu durere acea zi: „M-a chemat la club. Mi-a spus că am furat un pat dintr-un cort, mi-a pus pușca în frunte și m-a lovit în cap cu o bâtă. Am amețit… Femeia mea a vrut să-l oprească, dar i-a tras și ei una și a răsturnat-o jos! Era de față și fetița noastră minoră, care a văzut toate acestea. Eu îs un păcătos, un țăran plouat, dar îs om. Am și lucrat la el - nu mi-a plătit nimic, dar mi-o crăpat capul și s-a purtat cu mine ca și cu un câine”. Vicecomisarul de Dondușeni, Veaceslav Cebotari, care era atunci polițist la Braicău, ne spune că nu știe nimic despre cele făcute Tătaru la Braicău, fiindcă atunci se afla în concediu…

Potrivit lui Igor Grosu, venind la Braicău, Tătaru a obținut un credit mare de la Ministerul Agriculturii, pe care nu l-a mai întors, după care a urmat un proces de judecată, care s-a încheiat fără rezultat. Iar Grigore Galearschi, fost prieten cu Tătaru, își amintește cum Tătaru și-a explicat plecarea sa de la Braicău: „Eu le spuneam să voteze cu Roșca, dar ei îs cu comuniștii. Și atunci am zis: „La revedere, nu mai vedeți nimic”. Le-am luat totul, chiar și semințele pentru anul următor, chiar și contorul l-am scos de pe perete –să rămână cu nimic!”.

„N-a lăsat nimic din urmă”

Stepan Rotari, cel care a preluat conducerea gospodăriei după Tătaru, ne mărturisește: „Am lucrat doar câteva luni contabil la el, dar din artist agronom nu faci. Timp de un an a folosit tot ce a produs Suru, a vândut ceea ce a produs el, a lăsat gospodăria fără sămânță, fără motorină, fără nimic și, în 2001, dus a fost. A promis că se va întoarce ca să plătească salariile, dar e mincinos de prăpădenie. N-a lăsat nici măcar fișele de evidență ale muncitorilor, pe care era obligat să le predea la primărie. Astfel anul 2000 nici nu intră în perioada de muncă a țăranilor și nu se va socoti la calcularea pensiei. Umbla pe urmă poliția din Chișinău și întreba oamenii câte datorii are Tătaru, dar el oricum el nu va fi pedepsit. Preluând gospodăria, a trebuit să bat pe la porți și să împrumut orz, bani pentru motorină și să iau credite. Tătaru se învârtește după cum vântul bate și face în jurul său doar haos”.

Moșia din mijlocul drumului…

În rest, pe de o parte, Tătaru a adus bucurie țăranilor din Braicău prin excursiile la Chișinău, organizate pentru copiii din sat și concertele la care invita artiști din capitală. Pe de altă parte, a lăsat toată lumea indignată după ce și-a cumpărat aici trei case de pe ambele părți ale unui drum, îngrădind un drum al satului și începând construcția unei moșii. Alexei Codreanu, ex-primar de Braicău, susține că „drumul a fost stricat cu permisiunea satului, care-l ridica în ceruri”. Iar un bărbat din sat, care i-a vândut una din acele case cu 1000 de dolari, ne asigură că țăranii erau nemulțumiți că rămân fără drum, dar și-au dat acordul din frică. Oricum, afacerea a fost ilegală. În 2000 drumurile se aflau în proprietatea statului și Tătaru trebuia să aibă acordul primăriei, a arhitectului raionului, al Consiliului raional Dondușeni și hotărârea guvernului care să accepte schimbarea. Potrivit actualului primar de Braicău, Vladimir Paladi, Tudor Tătaru este proprietar al unei case de 60 metri pătrați și 0,30 ari de pământ pe teritoriul moșiei din Braicău, iar restul proprietății e înregistrat pe numele unor cumnate de-ale lui.

Serafin Urecheanu ne spune că, întorcându-se din Braicău plin de datorii, Tătaru a cerut de la el bani ca să-și întoarcă restanțele. „Nu-mi amintesc ce sumă a vrut, dar era atât de mare încât eram să cad de pe scaun. I-am lămurit că-i imposibil și n-am vrut să discut despre aceasta”, remarcă liderul AMN.

Materialul a fost realizat cu susținerea Centrului de Investigații Jurnalistice

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii