Economic

Buciumul bietului Tătaru (IV)

 

 


Sediul „Buciumului” este ascuns de ochii trecătorilor de școala de arte „șciusev” pe str. Alexandru cel Bun și de o clădire ce-i aparține firmei „Daptrius” pe str. Columna. Potrivit vecinilor săi, încercările lui Tătaru de a pune mâna pe aceste imobile depășiseră până nu demult orice limite ale bunului simț. Mai întâi însă chiar primăria i-a oferit artistului o parte din clădirea și din ograda școlii.

Victior Cuzmenco, directorul școlii „șciusev”, ne relatează că, pe la sfârșitul anilor ‘90, s-a trezit într-o bună zi nitam-nisam cu Tătaru în față, care i-a spus: „O parte din ograda voastră și din școală sunt ale mele. Eu am să pun aici gard”. „Cine ți le-a dat?”, l-a întrebat Cuzmenco, la care șeful „Buciumului” a zis că acestea i-au fost dăruite de către deputați și primărie. Nedumerit, directorul l-a sunat pe Iulian Filip, care a confirmat că Primăria i-a oferit lui Tătaru spațiile respective. Și Vladimir Iermicioi, reprezentant al Direcției relații patrimoniale a Primăriei, a declarat pentru TIMPUL că într-adevăr o parte din ograda și clădirea școlii au fost transmise de către municipalitate „Buciumului”. Deși Cuzmenco s-a supus și a cedat obiectele indicate, el ne spune că după aceasta Tătaru a declanșat o teroare de proporții asupra sa, a profesorilor și a elevilor, situație ce a durat aproape zece ani.

„Am să vă împușc pe toți!”

„Intra foarte des în școală beat, cu pistolul în mână, și ne întreba pe mine și pe profesori cine vine pe aici, cu ce ne ocupăm, unde-i șeful gospodăriei și multe altele. Apostrofa pedagogii cu cele mai obraznice cuvinte, interoga copiii și paznicii. Alteori răcnea ca un dement: „Am să vă împușc pe toți!”. Odată, când mă amenința cu pistolul și l-am rugat să plece, m-a amenințat că vor veni „băieții” și-mi vor omorî copiii și soția. Altădată a sărit la bătaie. Dacă chemam poliția, aceștia constatau că nu-i nicio încălcare. Tătaru m-a lovit chiar și de față cu polițiștii, iar lor nu le păsa. Am scos amprentele, am apelat din nou la poliție și mi s-a spus că n-au găsit „componențe ale infracțiunii”. El nu cerea nimic, dar se purta aici ca un stăpân. Când era treaz, îmi propunea să introducem în școală, ca obiect de studiu, scenografia și să-l iau profesor, iar eu îl rugam să fie dascăl pe teritoriul lui. Urmărea, firește, să-și ia în proprietate toată școala, deși nu spunea direct. Veneau și diferiți arhitecți, care măsurau fundamentul și luau diferite probe, dându-ne de înțeles să închidem școala”, ne povestește directorul.

S-a aprins școala…

În august 2001, Cuzmenco a declarat înspăimântat presei că școala și viața sa se află în pericol. În aceeași seară, la școală a izbucnit un incendiu. Potrivit directorului, pompierii au fost anunțați de un vecin de pe partea opusă a străzii, care a observat flăcările, pe când paznicii de la „Buciumul”, care au o fereastră chiar în curtea școlii, au declarat poliției că n-au văzut focul care ardea sub nasul lor. Potrivit sătenilor din Pojăreni, care lucrau în mare parte la „Buciumul”, în acea noapte erau de strajă Vasile Herța și Victor Oțel. Primul s-a sinucis curând după această întâmplare, iar pe al doilea n-am putut să-l găsim.

Disperat, Cuzmenco a adunat părinții și au organizat o acțiune de protest în fața parlamentului. După miting, el a fost reținut de poliție, care l-a amenințat că va fi arestat. A doua zi a urmat judecata, reacția judecătorului fiind următoarea: „Ce-i cu voi, vă jucați? Nu-i serioasă învinuirea!”. Poliția a pornit investigarea cazului incendiului, dar la audieri era invitat numai Cuzmenco, care era întrebat dacă elevii săi nu umblă cu chibrituri. De mai mult de o lună, TIMPUL a solicitat Poliției Râșcani, printr-un demers oficial, rezultatele anchetei, însă n-am primit niciun răspuns.

„Dorea într-adevăr să aibă școala”

Potrivit lui Igor Grosu, Tătaru într-adevăr dorea ca școala să-i aparțină. Iulian Filip ne-a spus că a încercat să-l tempereze pe artist în încercarea de a căpăta clădirea școlii. „Tot timpul a avut ideea asta. Când s-a declanșat conflictul, am fost sunat de un ofițer de la SIS, care m-a întrebat: „Dle Filip, am primit avizul președintelui de a clarifica urgent situația dintre Tătaru și Cuzmenco, ce să facem?”. I-am spus că între vecini întotdeauna există tensiune și să-i lăsăm să se împace, căci ambii sunt talentați”, ne-a mai spus Filip. La rândul său, artista Eugenia Botnaru susține că Tătaru era sigur că va obține școala, fiindcă îi propuse ei să fie profesoară.

Totodată, ne spune Cuzmenco, la mitingurile lui Roșca, Tătaru declara sus și tare că are în curte o școală de arte rusă și că nu se mai poate, deoarece a trecut timpul comunismului. „Așa zicea omul care azi îi pupă-n fund pe comuniști, iar pe restul îi numește svoloci. E adevărat că eu sunt rus, dar marea majoritate a elevilor și a profesorilor mei sunt români”, afirmă directorul.

„Toți polițiștii îi erau prieteni”

Victor Cuzmenco ne mai spune că nunțile și petrecerile de peste gard nu conteneau pe atunci, că paznicii de la „Buciumul” se schimbă și azi foarte des, că majoritatea pleacă certându-se cu Tătaru și că toți cei pe care el i-a întrebat de ce plecă i-au spus că Tătaru nu le-a plătit salariile. „În ultimul timp face mai puține chefuri, dar mă îngrijorează mai mult decât orice că el trece cu mașina prin curtea școlii, pe unde umblă copii, iar oaspeții lui și parchează autovehiculele tot chiar în ograda noastră. Chiar dacă acest lucru e strict interzis, poliția rutieră nu ia nicio atitudine. A fost un caz când o mașină care venea la Tătaru mai nu a accidentat un elev. Nu înțeleg nici nepăsarea autorităților față de faptul că Tătaru locuiește aici, unde nu-i casa lui, și nici de ce se încuie acolo și nu permite vizitatorilor să intre, dacă e vorba de „sat moldovenesc”?”, se întreabă Cuzmenco.

și Larisa Burac, vicedirectorul școlii, susține că ani în șir Tătaru ofensa pe oricine, înjura în gura mare în incinta școlii și avertiza profesorii să fie atenți că-i va împușca când vor trece „după colț”. ”Mă insulta grosolan, dar cel mai agresiv era cu dl Cuzmenco. Nu speram la dreptate, căci toți polițiștii îi erau prietenii și erau invitați în beci. Se purta oribil și cu nevasta lui, că-l auzeam peste gard. Probabil, incendiul a fost organizat de el astfel ca să nu ardă toată clădirea, ci să se închidă pe urmă școala pentru reparație, iar noi să fim evacuați”, remarcă Larisa Burac. Ea adaugă că petrecerile de la „Buciumul” au mai încetat după venirea lui Chrtoacă în fruntea orașului, însă, cu toate acestea, atunci când au loc muzica răsună atât de puternic încât deranjează copiii. „Am cerut și lui Filip să închidă curtea, ca să nu se producă vreun accident cu mașinile care ne umplu ograda, când sunt nunți, dar n-a urmat nicio reacție”, afirmă vicedirectorul școlii.

și vecinii lui Tătaru de pe str. Columna ne vorbesc despre comportamentul indecent al artistului. Serghei Beruță, administratorul firmei „Daptrius”, auzind că-l întrebăm despre Tătaru, a exclamat: „Să nu-mi vorbești de omul ăsta! Aici avem o bucată de pământ și el a hotărât că-i aparține. Ce fel de artist și om normal e, dacă iese în drum și strigă la noi cu cele mai murdare argouri posibile și ne amenință că ne va împușca? E o persoană care apare la televizor și oamenii care merg pe stradă și-l aud, se uită la el și se crucesc”.

„Bucium” de stat, municipal, privat..

La 19 martie 2002, Camera Înregistrării de Stat (CÎS) efectuează modificări în actele de constituire ale Întreprinderii de Stat Asociația de Creație „Buciumul”, schimbându-i statutul în întreprindere municipală cu aceeași denumire. Decizia e total alogică, pentru că întreprinderea municipală era deja înregistrată la CÎS din 16 iunie 1996. O mulțime de acte dovedesc că până în 2002 erau înregistrate oficial o întreprindere de stat și una municipală cu aceeași denumire, același cod fiscal, aceeași adresă și același președinte, ceea ce contravine legislației în vigoare. Or, Camera ar fi putut să decidă lichidarea întreprinderii de stat, dar nu crearea uneia noi, dar deja existente… TIMPUL a rugat CÎS să ne explice această situație, însă răspunsul primit nu conținea și un răspuns la întrebarea noastră. Anume după această decizie a CÎS, fără a anunța Primăria, Tătaru schimbă gestionarul rutei 192 – de la întreprinderea de stat iradiată nu o transferă la cea municipală, ci la Studioul Filme Folclorice și Comedie Buciumul” SRL. Într-un proces-verbal al Primăriei din 2002, se vorbește și despre o eventuală reînregistrare a întreprinderii la 2 decembrie 1997, fără a fi stipulate detalii. Nici CÎS nu ne-a oferit oarecare date despre aceasta.

„Eu, Tătaru, l-am îngropat pe Tăbârță”…

În 2003 se stinge din viață Vasile Tăbârță și Tătaru se adresează lui Urecheanu cu rugămintea de a-i permite „să îngroape mortul” și cere bani pentru aceasta. Pentru că regretatul fusese concediat fără motiv de la „Buciumul” și a jucat în ultimii ani la „Satitricus”, Urecheanu i-a dat un răspuns negativ. Azi Tătaru se laudă: „Eu, Tătaru, l-am îngropat pe Tăbârță” – poate a și făcut-o, dar nu în sens direct, pentru că atunci, înfuriindu-se pe Urecheanu și pe Sandu Grecu, directorul teatrului „Satiricus”, n-a venit nici la înmormântare și nici la masa de pomenire, care a avut loc la „Buciumul”. Culmea e că – pentru acea masă – Grecu i-a plîătit peste zece mii de lei și Tătaru a acceptat să-i ia fără să crâcnească...

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii