Economic

Cioara vopsită

http://anastasiaanestis.blogspot.md/

 

Directorul Cancelariei de Stat Pantelei Tâltu semnează contracte de mii de dolari pentru lustruirea imaginii guvernării comuniste.

Ştergerea urmelor

Lichidarea în regim de urgenţă a Cancelariei de Stat, se pare, nu este altceva decât ştergerea, în preajma campaniei electorale, a urmelor mai multor abuzuri şi ilegalităţi – de la însuşirea banilor adunaţi pentru reconstrucţia mănăstirii Căpriana la delapidări de milioane din bugetul statului în afaceri cu «Mercedes»- uri, Skode şi altele - venituri colosale ce s-au scurs în conturile unor demnitari şi ale partidului aflat la putere. Centrul de Investigaţii a început mai multe anchete privind ilegalităţile comise în cadrul acestei instituţii, însă, pentru a nu şifona imagina pentru care se plătesc sute de mii de dolari în străinătate, am recurs la calea judiciară ca să dovedim veridicitatea informaţiilor acumulate în cadrul investigaţiilor. Însă nici în instanţă Cancelaria nu vrea să prezinte informaţiile solicitate, deşi sunt de interes public.

Elogii de sute de mii de dolari

Să nu credeţi că actuala guvernare se mulţumeşte doar să controleze principalul instrument magic de vrăjit electoratul – televiziunea şi o parte din presă. Ea încearcă din răsputeri să impresioneze şi opinia publică internaţională. Pe banii publici, desigur.
Centrul de Investigaţii Jurnalistice lucrează de mai bine de un an asupra unei investigaţii privind sursele de finanţare a mai multor articole elogioase la adresa conducerii R. Moldova publicate în câteva reviste prestigioase de peste hotare. Puterea continuă să refuze furnizarea oricărei informaţii ce ţine de sursele din care se finanţează promovarea imaginii.
În cadrul investigaţiei am reuşit să obţinem copiile unor contracte de publicitate semnate de şeful Cancelariei de Stat, Pantelei Tâltu. Din acestea am aflat că numai pentru două articole publicitare despre Moldova, plasate în revistele britanice „Time Magazine” şi „BusinessWeek” s-a plătit nici mai mult, nici mai puţin de 160.000 de dolari, câte 80.000 de dolari pentru fiecare articol. De realizarea şi publicarea celor două articole s-au ocupat două agenţii de publicitate din străinătate – Vega Media şi International Media Corporation. Din surse sigure, am aflat că afacerea a fost mediată de persoane din anturajul şefului statului, care s-ar fi ales cu comisioane grăsuţe.

Incoerenţă în discursuri

Nu e nimic rău în faptul ca despre R. Moldova să se scrie de bine în cele mai prestigioase publicaţii, care în fiecare dimineaţă ajung pe masa “beaumonde”-ului internaţional. Numai că articolele vizate nu reflectă realitatea din Moldova, ci aduc elogii demnitarilor aflaţi la guvernare şi sunt îmbuibate cu epitete de genul „s-a mărit”, „a crescut”, „în general suntem satisfăcuţi”.
De exemplu, articolul din „Time” îl ridică „în slăvi” pe Vladimir Voronin, care „este privit cu înaltă consideraţiune în Occident pentru progresul realizat în dezvoltarea relaţiilor cu Uniunea Europeană”. Mai aflăm din acelaşi articol că „procesul de privatizare a înregistrat succese mari în ultimii trei ani”, de când în Moldova puterea a fost preluată de comunişti, iar „printre cele mai reuşite privatizări a fost transmiterea pământului fermierilor privaţi”. Ca să vezi, ce mentalitate capitalistă afişează guvernanţii noştri în exterior şi ce discurs nostalgic au în republică!
Despre numeroasele declaraţii ale guvernanţilor actuali, cum că „privatizarea a fost o hoţie”, „totul a fost prihvatizat” şi demersurile de renaţionalizare a unor întreprinderi – nici vorbă, ca şi despre consolidarea terenurilor.

Traşi în ţeapă

Articolul la care ne-am referit, de exemplu, este publicat pe ultimele pagini ale revistei, la rubrica Mica publicitate, fiind urmat de anunţuri publicitare cu prostituate. În subsolul primei pagini, unde este amplasată legenda despre R. Moldova, editorul anunţă cititorii că „Time Magazine” nu poartă răspundere pentru conţinutul articolului. De regulă, asemenea materiale sunt primite cu rezervă de către cititori. Mai ales că acestea se adresează unei categorii aparte – businessmenilor din Occident, oameni pragmatici din fire, pe care nu-i amăgeşti cu cuvinte frumoase. Prin urmare, efectul lor este minim.

Voronin – 1.584 dolari, Tarlev – 586, Todoroglo – 360

Pe lângă cele câteva fotografii, deloc inspirate, despre Moldova, articolul abundă în poze ale demnitarilor – preşedintele Voronin, premierul Tarlev, ministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Dmitri Todoroglo, viceministrul de atunci al Telecomunicaţiilor, Stela Şcola şi alţii. Suprafaţa articolului analizat este de 1.680 centimetri pătraţi, pentru care s-au plătit 80.000 de dolari. Prin urmare, un centimetru de publicitate ar costa cam 48 dolari. Întrucât articolul abundă în poze ale guvernanţilor, am încercat să calculăm cam cât ar costa acestea. De exemplu, poza şefului statului, care e şi cea mai mare, costă 1.584 dolari, cea a lui Tarlev e ceva mai ieftină – 586 dolari, iar cele ale lui Todoroglo, Şcola - 360 dolari. Analizând articolul şi materialul ilustrativ plasate nu putem să nu ne întrebăm ce a câştigat republica noastră din publicarea în „Time” a pozelor demnitarilor din guvernarea actuală. Poate că zâmbetul dnei Şcola va atrage vreun investitor în Moldova şi îi putem ierta capriciul de a-şi vedea poza în „Time”, dar ce a adus republicii chipul încruntat al şefului statului şi cele zâmbăreţe ale lui Tarlev şi Todoroglo, e greu de înţeles.

Eroare sau intenţie?

Seriozitatea cu care a fost selectată informaţia cuprinsă în articolul din „Time” ne-o demonstrează şi o hartă a R. Moldova plasată pe a doua pagină a articolului. Conturul hărţii creează confuzie în ce priveşte hotarele adevărate ale Moldovei, pentru că Transnistria este prezentată separată de Moldova. Pe harta care am aflat că a fost oferită redacţiei revistei de către consilierii şefului statului este scris cu litere mari „Moldova” în spaţiul de până la Nistru, după care, pe porţiunea unde se află raioanele de Est, este scris de două ori (!) cuvântul Transnistria. Să fie oare întâmplător faptul că Transnistria apare separat? Prin urmare, „designul” acestei hărţi este expresia planului de federalizare abandonat (credem noi) de preşedintele Voronin. De ce Transnistria, care nu are un statut constituţional, este promovată în exterior cu atâta dărnicie de către actuala guvernare? Şi această promovare de imagine este plătită din banii publici!
După ce Chişinăul promovează prin mass-media numele teritoriului secesionist, Transnistria, în persoana lui Igor Smirnov, între timp îşi promovează imaginea prin sport. Şi, trebuie să recunoaştem, o face bine.

Pentru sportivi nu sunt bani

Ce să mai zicem? E ştiut faptul că sportivii sunt cei mai buni promotori ai imaginii noastre în străinătate. Ne-am convins de aceasta urmărind Jocurile Olimpice de la Atena, unde imnul Moldovei nu a fost cântat deloc. Sportivii noştri s-au prezentat lamentabil tocmai pentru că guvernarea comunistă nu a avut bani pentru a-i pregăti. Dacă ţinem cont că pentru pregătirea la JO, un sportiv are nevoie de aproximativ o mie de dolari pe lună, numai din cei 160.000 de dolari, sumă plătită pentru două articole de promovare a imaginii guvernării, ar fi putut fi pregătiţi, timp de jumătate de an, 27 de sportivi. Nu era mai cu cale ca aceşti bani să fie investiţi în sportul moldovenesc? Cu siguranţă cei 160.000 de dolari investiţi în sportivii moldoveni ar fi dat roade mai bune.

Oficialităţile neagă

Ca să aflăm dedesubturile afacerii cu publicitatea, am solicitat de la mai multe autorităţi informaţii privind numărul de materiale de promovare a imaginii R. Moldova publicate în presa străină, de contracte încheiate cu agenţii de promovare a imaginii, sumele plătite şi sursele de finanţare. La 28 aprilie curent, am solicitat aceste informaţii de la Preşedinţie, Guvern, Cancelaria de Stat şi Ministerul de Externe. Nici una din autorităţile menţionate n-a soluţionat cererea de acces la informaţie. Preşedinţia a declarat că nu deţine informaţia solicitată abia după ce am acţionat-o în instanţă. Ministerul de Externe a declarat acelaşi lucru numai după ce a fost chemat în instanţă. Astfel, cercul celor care deţin informaţia s-a restrâns. În cazul Guvernului şi al Cancelariei de Stat – e o întreagă epopee. Reprezentantul Executivului a declarat în instanţă (la Curtea Supremă de Justiţie) că cererea de acces la informaţie nu a ajuns la ei, deşi o funcţionară din cadrul Secretariatului Guvernului ne-a confirmat că cererea noastră a fost înregistrată cu numărul 16.249 şi a fost transmisă dlui Tâltu, directorul Cancelariei de Stat, spre executare (!). Cancelaria de Stat se lasă de mult timp aşteptată în instanţă, cauza nefiind examinată până în prezent, deşi cererea de chemare în judecată a fost depusă la 4 iunie curent. În timpul anchetei am aflat că mai există un Plan de măsuri pentru promovarea imaginii republicii, aprobat printr-o Hotărâre de Guvern (nr.81-D din 11 august 2003), responsabil de realizarea ei fiind Ministerul Economiei. La 27 iulie curent, am solicitat acestei instituţii informaţii privind sursele utilizate pentru realizarea planului, genul de materiale promoţionale, publicaţiile şi mediile de informaţie în care au fost difuzate, costul şi copia articolelor. Nu ne-a răspuns nici Ministerul Economiei.
La scurt timp, ne-a telefonat o doamnă de la Organizaţia de Promovare a Exportului în Moldova (MEPO), care a vrut să afle de unde am luat informaţiile despre plan, după care ne-a cerut să-i spunem în detalii ce vom scrie în articol, apoi, nemulţumită de răspuns, ne-a trântit receptorul în nas.

Pe banii cui?

După cum vedeţi, insistenţele noastre de a afla cât se cheltuieşte şi de unde se iau banii pentru promovarea imaginii guvernanţilor în străinătate n-au dat rezultate. Întrucât am intrat în posesia unor contracte de publicitate semnate de şeful Cancelariei de Stat, vom insista să aflăm din al cui buzunar s-a plătit pentru acestea. E vorba totuşi de 160.000 de dolari.
Din anumite surse, am aflat că pentru aceste articole ar fi fost obligaţi să plătească un şir de agenţi economici, ale căror logo-uri au fost publicate în cele două reviste. Printre agenţii economici menţionaţi în articole figurează, de exemplu, „Bucuria”, „Floare carpet”, „Moldtelecom”, „Aroma”, „Cricova”, Tutun CTC, MEPO, Departamentul Tehnologii Informaţionale.
Dacă ţinem cont că acestea nu sunt singurele articole de promovare a imaginii, nu putem să nu ne întrebăm ce sume au fost obligaţi să achite agenţii economici pentru a le satisface dorinţele guvernanţilor de a-şi vedea feţele în presa occidentală. Ce-au obţinut în schimb agenţii economici? Facilităţi? Scutire de controale? Au fost oare de acord acţionarii acestor întreprinderi ca din banii lor să se plătească publicarea feţelor primelor persoane din stat în presa occidentală?

Strategii pe bandă rulantă

În ultimele două luni, guvernarea ne-a bombardat cu informaţii despre Strategia de promovarea a imaginii R. Moldova şi selectarea companiei care va elabora brand-ul R. Moldova. De ce ne-ar trebui o nouă strategie, dacă guvernarea încă nu ne-a spus cum a fost realizat planul de promovare a imaginii din 2003? Ori strategiile se fac de ochii lumii, pentru a arăta că se lucrează?

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii