Economic

Mafia pâinii

După ce, în toamna lui 2002 şi pe parcursul lui 2003, cu acordul tacit al puterii comuniste, din republică s-a strâns tot grâul, criza pâinii, programată pentru această perioadă, nu s-a lăsat aşteptată.

Departamentul de Investigaţii al Asociaţiei Presei Independente (API) a semnalat, de anul trecut, că aşa-numita criză a pâinii a fost inventată de guvernanţi. În realitate, Moldova nu a fost afectată de criza grâului, cu toate că, în 2003, s-a strâns o recoltă mică. Această situaţie a fost bine planificată pentru a ţine populaţia într-un permanent stres şi, totodată, pentru a-i atrage atenţia că “cineva de sus” se gândeşte la ea. De aceea, periodic, au loc tam-tam-urile cu criza pâinii.
În martie curent, a fost decapitată conducerea CCCEC, apoi cea a SA „Franzeluţa”. Toate ministerele, şefii de raioane, preşedinţii cooperaţiei de consum din republică au fost convocaţi de mai multe ori la Guvern, cerându-li-se să asigure populaţia cu pâine şi să nu permită ridicarea preţurilor. Realitatea din spatele acestor acţiuni concertate ale guvernanţilor este alta. Există mai multe mărturii şi dovezi documentare care ne permit să afirmăm acest lucru.

Vama – la ordinele şefului Guvernului

Dacă analizăm atent acţiunile Ministerului Agriculturii şi cele ale Guvernului din 2003, vedem că nu s-a întreprins nimic pentru protejarea pieţei interne a grâului. Guvernanţii i-au atenţionat doar verbal pe producători despre interdicţia de a exporta grâu. Pe de altă parte, s-a dat undă verde celor cu „pile” la guvern.
API a scris că vărul primului-ministru Vasile Tarlev – aţi auzit de Petru - a scos foarte mult grâu şi făină din republică, cifrele de afaceri ale unei simple gospodării ţărăneşti fiind numai anul trecut de peste 120 milioane dolari. Din surse sigure am aflat că Tarlev scotea grâul prin vămile din sud şi-l transporta pe calea ferată în portul ucrainean Iliciovsk, iar o altă parte - în România, la un preţ mult mai mic decât cel de pe piaţa din dreapta Prutului. O bună parte a fost exportată fictiv, grâul rămânând în Moldova. În urma tranzacţiilor de export-import, Gospodăria Ţărănească „Petru Tarlev” a prejudiciat statul cu peste 25 milioane dolari.
Credeţi că toate afacerile gospodăriei „Petru Tarlev” se făceau fără ştirea celor de la Guvern, Preşedinţie, CCCEC sau Departamentul Vamal (DV)? Nu! Surse vamale ne-au povestit că Tarlev avea undă verde prin vamele Moldovei. La un singur apel telefonic, i se puneau la dispoziţie garniturile de tren pentru transport, precum şi personalul necesar pentru efectuarea lucrărilor de încărcare (!). Potrivit surselor, Tarlev opera doar cu bani cash. E firesc să ne întrebăm de unde avea o simplă gospodărie ţărănească atâţia bani cash, fiind vorba de milioane de dolari. Răspunsul ar putea să ni-l dea, sperăm, organele de drept, care au intentat un proces penal în legătură cu activitatea acestei gospodării ţărăneşti.
Însă cazul Tarlev nu a fost discutat la cunoscuta şedinţă a Consiliului de Securitate în problema pâinii, prezidată de şeful statului. De asemenea, acest dosar nu a fost numit printre cele pornite de organele de drept în legătură cu criza pâinii. Atunci au fost trecute cu vederea şi alte anchete penale desfăşurate împotriva unor demnitari vinovaţi de dispariţia a mii de tone de grâu, dosare clasate cu acceptul actualei guvernări. Cât priveşte faptul că Petru Tarlev avea spete bune la Guvern, ne vorbeşte un alt caz. Vameşii ne-au povestit că, vara trecută, la indicaţia directorului DV, Nicolae Vâlcu, o încărcătură cu grâu a GŢ „Petru Tarlev” a fost stopată la Vama Giurgiuleşti pentru verificare. Atunci, premierul Tarlev se afla într-o vizită peste hotare. Imediat ce a revenit, Vâlcu a fost chemat la ordin, primind o “săpuneală” pe cinste. Nu avem motiv să nu credem în veridicitatea celor descrise de surse deoarece, după apariţia investigaţiei API „Tarlev a vândut grâul din ţară”, ne-a sunat foarte supărat Petru Tarlev şi, când a aflat că avem documente de la vamă, a exclamat răspicat: „Am să-l sun eu pe Vâlcu, să văd cine v-a dat documentele!”.
Dacă un simplu agent economic „de Başcalia” îşi permite să-l sune direct pe ditamai directorul DV şi să-l dea la brazdă, putem să ne închipuim ce se întâmplă prin vămile Moldovei!

Strâns cu forţa

Şefii silozurilor au refuzat să ne spună ce cantităţi de grâu se păstrează în rezervă, motivându-se că este un secret de stat. Nicăieri însă nu ni s-a spus că nu ar fi grâu deloc. Dacă în republică era cu adevărat o criză a grâului, cei câţiva agenţi economici privilegiaţi nu operau cu cantităţi enorme. După cum am reuşit să aflăm, aceştia au strâns centralizat tot grâul din recolta anului 2002, la preţuri de nimic. Cunoaştem mai multe cazuri când brutăriile particulare şi cooperaţiile de consum raionale au încercat să achiziţioneze grâu pentru a asigura populaţia cu pâine, însă producătorii le spuneau că sunt presaţi să vândă grâul anumitor persoane, printre care şi lui Petru Tarlev.

Vom importa grâu moldovenesc

Despre faptul că statul nu are şi nici nu a avut nevoie de grâu ne-o vorbeşte şi faptul că în perioadele necesare, când se vorbea despre o criză, nu s-a contractat grâu. În perioada când grâul era încă ieftin, Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice era preocupată de achiziţionarea motorinei, cărbunelui şi altor mărfuri. De ce? Sursele noastre ne-au spus că grâul care va fi adus de la Iliciovsk este, de fapt, grâu moldovenesc, iar Guvernul va plăti de la bugetul statului sume de ordinul milioanelor de dolari. Nu e greu să ne dăm seama care este diferenţa rezultată în urma acestei „afaceri” şi în ce buzunare sau conturi se vor scurge “verzişorii”.

Mii de tone “evaporate”

Un alt exemplu care ilustrează faptul că guvernanţii au inventat criza grâului este cazul silozului din Căuşeni, de unde a dispărut o cantitate enormă de grâu din rezerva de stat. Acest caz a făcut obiectul unui dosar penal, intentat în 2000, de către Serviciul de Informaţii şi Securitate. Inculpat în dosarul respectiv era directorul silozului din Căuşeni, Vladimir Ianaev, care, în perioada 1998-2000, prin abuz de serviciu, ar fi vândut din Rezerva de stat 7.500 tone grâu alimentar în valoare de 6,8 milioane lei (peste 500.000 dolari la cursul zilei). După cum am reuşit să aflăm, Ianaev este adept al comuniştilor, iar banii obţinuţi de la comercializarea grâului ar fi fost folosiţi în campania electorală din 2001. De aici şi modul în care s-a desfăşurat procesul. Procuratura definitivează ancheta şi trimite dosarul în judecată în aprilie 2001, când la putere se afla deja Partidul Comuniştilor. În cele din urmă, Ianaev este achitat şi o duce bine mersi.

CLANUL vrea şi “Franzeluţa”

Se pare că din aceeaşi strategie de monopolizare a pieţei pâinii fac parte şi presiunile asupra SA „Franzeluţa”. Dacă vă amintiţi, în 2000, a fost mare tărăboi la „Franzeluţa”. Conducătorul de atunci, Spriridon Danilescu, a fost arestat pentru fraude mari în afaceri cu grâu şi făină. A fost începută o anchetă penală împotriva directorului şi a contabilului-şef. Până la urmă, instanţa l-a achitat pe Danilescu. Anul curent, organele de drept au intentat alte dosare în care figurează fostul director al „Franzeluţa”, invocând aceleaşi capete de acuzare. La fireasca întrebare “de ce puterea, ştiind că Danilescu a fost cercetat penal, l-a promovat în continuare”, putem răspunde că, la fel ca alţii, el făcea parte din categoria persoanelor uşor şantaşabile. De aici se poate lesne deduce că şi el a fost folosit pentru a fi „sacrificat” la momentul oportun.
Danilescu şi-a făcut misiunea – a dus „Franzeluţa” la faliment, pregătind terenul pentru a fi preluată, aşa cum se doreşte, de clanul care, conform mai multor surse, ţine în hăţuri afacerile cu pâine.

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii