Economic

(z)Buciumul bietului Tătaru (VI)

În ultimii 12 ani, primăria Chișinău a investit în T. Tătaru patru milioane de lei pentru reparații și reconstrucții la „Buciumul” și șapte milioane 823 mii și o sută de lei pentru salarii și servicii comunale. Suma totală a surselor bugetare acumulate de „Buciumul” se ridică până aproape la 12 milioane de lei. Oare cu ce s-a ales cultura noastră în urma acestor investiții?..

Se eschiva de la plata impozitelor

Controlul din 2006 indică fraude și mai grave, inclusiv eschivări de la plata impozitelor. Revizorii au constatat că AC „Buciumul” n-a prezentat rapoartele financiare pentru anii 2002, 2003 și pe primele trei trimestre ale anului 2004. În 2005 a continuat să nu prezinte dările de seamă privind calcularea impozitelor.

N-au fost prezentate controlului toate actele primare și registrele contabile, care reflectă operațiunile economice în 2005. Documentele primare de casă, borderourile de calcul și listele de plată a salariului pentru perioada ianuarie-mai lipsesc. S-au constatat divergențe între sumele calculate pentru salarii și fondul social și sumele achitate de fapt. Statele de personal ale întreprinderii, aprobate de CMC, sunt de 114 funcții, dar numai 29 angajați au carnete de muncă. Lipsește registrul de evidență a carnetelor de muncă, ceea ce nu permite determinarea numărului persoanelor angajate și eliberate în anul 2005. Echipa de controlori apreciază situația la „Buciumul” drept dezastruoasă. În urma reviziei, se autosesizează CCCEC, care solicită primarului rezultatele controlului.

Reacția lui Tătaru nu s-a lăsat așteptată. El face o declarație către primarul V. Ursu, precum că aceste rezultate nu corespund realității, deoarece contabila-șef „a retras fără întoarcere documentele și a dispărut la altă firmă”. Amenințând primăria cu judecata, Tătaru îl roagă pe Ursu să-i dea salariile pentru lunile iulie-decembrie 2006, deși scrie declarația în ianuarie (!) 2006, lansând mai jos încă un avertisment: „Altfel voi fi nevoit să atenționez mass-media printr-o grevă de trei luni”.

Cadastrul tace…

Totodată, pornind de la necesitatea stabilirii reale a patrimoniului public gestionat de AC „Buciumul”, în februarie 2006, s-a făcut inventarierea bunurilor materiale ale întreprinderii. Din cauza lipsei evidenței contabile, aceasta n-a putut fi efectuată în întregime, dar, totuși, s-a stabilit că patrimoniul municipal de la „Buciumul” este folosit ilegal, în lipsa unui contract de arendă, de către Studioul Filme Folclorice și Comedie SRL.

Ulterior, CMC solicită Oficiului cadastral Chișinău (OCC) să înregistreze dreptul de proprietate a Consiliului asupra bunurilor imobiliare nominalizate în actul de inventariere: patru blocuri, două subsoluri, două șoproane și un veceu. Pentru că OCC nu răspunde la această cerere, urmează nenumărate solicitări similare din partea primarului și a CMC, însă niciuna nu se bucură de răspuns. Într-o notă informativă a primăriei se arată că nici Tătaru nu permitea accesul reprezentantului OCC în curtea „Buciumului”. Solicitat de TIMPUL, Petru șveț, șeful OCC, ne-a spus că terenul pe care se află „Buciumul” este proprietate municipală, care „rămâne neînregistrată la cadastru, fiindcă nu s-a dus lucrul la capăt și că primăria trebuie să depună o cerere și să prezinte un șir de acte pentru aceasta”. Totodată, în răspunsul unei solicitări a primăriei, șveț afirmă că imobilul respectiv este înregistrat pe numele administrației publice locale.

„De-ajuns cu Crețosu!”

Iulian Filip explică tergiversarea reorganizării „Buciumului” prin faptul că Tătaru nu se putea determina ce statut juridic să-și aleagă. „Ursu mi-a dat indicații să-l ajut, dar el nu se hotăra. Toată primăria stătea în capul meu și eu îl rugam pe Tudor să facă o alegere, dar și el se supăra pe mine. S-a format o asemenea tensiune încât Ursu mă învinuia că i-aș pune intenționat piedici lui Tătaru”, remarcă Filip. Într-adevăr, într-o rezoluție adresată lui Filip, Vasile Ursu scrie: „Se face totul special, nu se dorește de a înregistra „Buciumul” cu noul statut!?!”. Uzitând de această situație, fracțiunea comunistă din CMC, care nu-l prea înghițea pe Filip, îl întărâta pe Tătaru împotriva acestuia.

La o ședință a CMC, la care era prezent și Tătaru, Svetlana Popa, șefa fracțiunii PCRM, a propus ca Filip să fie eliberat din funcția de șef al Departamentului cultură, fiindcă n-a rezolvat problema cu statutul „Buciumului”. Filip își amintește despre acea zi: „Replica lui Tătaru m-a lăsat perplex: „Eu nu-s răspunzător de statut”. A fost ultima piatră publică a lui. Cu o săptămână înainte, Ursu mi-a spus: „Dle Iulian, tare nu te mai iubesc ei acolo, sus”. Am înțeles că la președinție s-a hotărât: „De-ajuns cu Crețosu!” - așa mă porecleau ei. Or, știam că nu mă înghite nici Tătaru, nici Voronin și, auzind propunerea Svetlanei Popa, m-am dus imediat la Ursu și am scris cerere de demisie. El m-a întrebat dacă-s supărat…”, ne spune Filip. La rândul său, S. Urecheanu afirmă: „Iulian nu-i omul care să se certe cu cineva, dar Tătaru e o lepădătură totală. Sunt informat că decizia de a-l alunga pe Filip s-a discutat la tovarășul Voronin, în prezența tovarășului Tătaru, care a zis: „Dle președinte, eu singur îl fugăresc azi de acolo!”.

Două milioane de la Voronin

La 26 iulie 2006, CMC decide aprobarea statutului ÎM Centrul Național de Creație „Satul Moldovenesc - Buciumul”. Șeful statului îi dă lui Tătaru Ordinul „Gloria Muncii”, iar acesta își agață de un perete portretul lui Voronin și scuipă în toți cei care l-au susținut până atunci. La președinție se face o adunare cu „lume aleasă”, care decide construcția complexului național „Satul Moldovenesc - Buciumul”. La indicațiile președintelui, majoritatea comunistă din CMC sărăcește bugetul municipal de 2 mln. 500 de lei, pe care-i alocă în acest scop. Potrivit lui Mihai Zumbreanu, responsabil tehnic al Direcției construcții capitale pentru lucrările efectuate la „Buciumul”, din suma respectivă „s-a efectuat ciclul zero al construcției capitale, după cum era planificat”. Vasile Panfil, șeful DCC, apreciază astfel această risipă de bani: „În situația în care se plătesc pensii mizere, ce rost are să-i dăm lui Tătaru milioane ca să facă săli pentru guleaiuri acolo unde au fost împușcați și schingiuiți oameni?”.

Guvernul încalcă legile

La 2 iulie 2007 și la 25 februarie 2008, încălcând fraudulos legislația în vigoare, guvernul adoptă două hotărâri pe care nu le poate explica nici ministrul Artur Cozma. În prima e vorba despre înființarea Întreprinderii de Stat „Satul Moldovenesc - Buciumul”, iar în a doua despre înstrăinarea ilicită a imobilelor de la „Buciumul” din proprietate municipală și transmiterea acestora Ministerului Culturii, care, la rândul său, le transmite cu titlu gratuit întreprinderii lui Tătaru. Niciuna din aceste decizii nu a fost coordonată cu CMC - fondatorul legal al „Buciumului” și proprietarul terenului respectiv, iar primăria a aflat despre ele din „Monitorul Oficial”. „În afară de legislația națională, guvernul a încălcat, prin aceste hotărâri, prevederile Cartei Europene a Autonomiei Locale - act cu supremație legislativă. Aceste hotărâri pot fi catalogate ca furt și abuz de putere din partea executivului”, consideră juriștii. Iar Petru șveț, șeful cadastrului municipal, comentează astfel respectivele acte normative: „Nu știam că „Buciumul” a devenit întreprindere de stat, dar oricum terenurile ei sunt proprietate municipală”.

Ministrul Cozma susține ilegalitățile

Mai târziu, Tătaru se prezintă la Direcția construcții capitale și-l roagă pe Vasile Panfil să-i cedeze pământurile. Acesta refuză să discute, dar curând aceeași solicitare vine la primărie din partea Ministerului Culturii. Referindu-se la aceste solicitări, primarul Dorin Chirtoacă a declarat pentru TIMPUL: „E o tentativă a guvernului de a diminua patrimoniul municipal. Guvernul poate să scoată oricâte hotărâri vrea, poate să-i doneze bani lui Tătaru, dar patrimoniul n-are cum să-l modifice decât cu acordul proprietarului, adică al CMC. Nu putem transfera această întreprindere la stat, pentru că „Buciumul” trebuie să aibă o altă destinație - să devină un loc de comemorare a victimelor regimului comunist”. Primarul ne-a spus că s-a întâlnit de câteva ori, pe culoarele primăriei, cu Tătaru, care cerea - prin demersuri - bani suplimentari.

Numai ministrul Cozma fuge de răspuns sau, poate, nu pricepe nicio iotă în legislație. „Noi am creat o întreprindere de stat și nu trebuie să consultăm municipiul. Denumirea e alta și sunt multe lucruri altele”. Ministrul a infirmat chiar și declarația lui Petru șveț, adăugând: „N-am înstrăinat de la nimeni nimic, pentru că asta a fost proprietatea statului și e înregistrată după R. Moldova”. Întrebat dacă consideră legale cele două hotărâri ale guvernului, ministrul s-a mirat: „Cum să nu, dacă noi le-am făcut?”. TIMPUL a rugat-o și pe premierul Zinaida Greceanîi să ne explice în baza la ce guvernul a emis aceste hotărâri, dar, deși au trecut peste 30 de zile, nu am primit niciun răspuns.

Banii dispăreau cu miile

Între timp, încălcările financiare de la „Buciumul” ating proporții impresionante. „Reieșind doar din ultimul control pentru anii 2006-2007, efectuat în anul curent de Serviciul control financiar și revizie al Ministerului Finanțelor, T. Tătaru poate face pușcărie”, consideră experții în finanțe. Iată doar câteva încălcări din actul de revizie: registrele de casă nu sunt sigilate și cusute; dările de seamă se întocmesc cu multiple rectificări fără semnătura casierului; au fost eliberate mijloace bănești, fără semnătura beneficiarilor, pentru Tătaru Aurica (soția) - 1800 lei și Cazacu Andrei - 4000 lei; s-a stabilit sustragerea a 12 mii de lei, care nu sunt reflectați în evidența contabilă - adică bani pur și simplu dispăruți; în lipsa documentelor justificative au fost trecute neîntemeiat la cheltuieli bugetare 243,4 mii lei, dintre care 191,7 mii lei - lui Tudor Tătaru, 7,1 mii lei - Auricăi Tătaru, 4 mii - lui Andrei Cazacu, 19,3 mii lei - lui Nicolae Căpățână ș.a.m.d.

„Acești bani, ca și cei câștigați cu ruta 192, se vede că-s folosiți de Tătaru în scopuri personale, pentru că nu există acte justificative. Dacă o întreprindere municipală, care trebuie să presteze servicii populației, activează în pierderi, autoritatea publică locală urmează să inițieze procedura de lichidare a ei. El însă se eschivează și de la plata impozitelor și de la reflectarea în evidența contabilă a veniturilor, utilizând banii publici în scopuri personale. Are ștampilă și organizează nunți și cumetrii, iar banii acumulați nu-i declară nici la fisc, nici la statistică, iar bugetul municipal continuă să-l finanțeze. În ultimul timp, i-au deconectat telefoanele, căldura și lumina nu pentru că e sărac, ci fiindcă e lipsit de responsabilitate. Omul acesta n-are absolut nicio idee de ordine și management”, conchid experții în finanțe de la primărie.

Întreprinderi moarte?

După ultimul control, Ministerul Finanțelor a sesizat CCCEC. În răspunsurile oficiale la demersurile TIMPULUI cu privire la ultimele două controale de la „Buciumul”, CCCEC afirmă că nu a stabilit elemente ale infracțiunii, iar Procuratura Anticorupție „a adoptat ordonanța de neîncepere a urmăririi penale”. Încercând să verificăm dacă într-adevăr Tătaru se eschivează de la plata impozitelor, am solicitat instituțiile de resort. Curtea de Conturi ne-a răspuns că n-a efectuat niciun control la „Buciumul”. Responsabili de la Inspectoratul Fiscal Râșcani ne-au spus că la ei sunt înregistrate: ÎM Centrul Național de Creație „Satul Moldovenesc - Buciumul”, deschisă din anul 18 iunie 1996, ce are doar o mică încălcare, Studioul de Filme Folclorice și Comedie „Buciumul” - cu cele mai multe, și Asociația de Creație „Buciumul” - o întreprindere care n-a prezentat dări de seamă și nu are activități. Aceeași sursă a remarcat că mai există câte o întreprindere „Buciumul” în sectoarele Centru și Buiucani. La Departamentul statistică am aflat că sunt înregistrate: ÎM „Satul-Moldovenesc-Buciumul” (1996) și Asociația de Creație „Buciumul” (2007), ambele cu aceeași adresă juridică și cu același director, dar înregistrate la inspectorate fiscale diferite. „Niciuna nu prezintă rapoarte și presupunem că nici nu există. Am avut și niște conflicte cu firmele astea, dar nu-i clar nimic ce se întâmplă cu ele”.

330 mii de lei - pentru 2008

Cu toate acestea, ne spune Valentina Văzdăuțan, șefa adjunctă a Direcției finanțe a primăriei, Tătaru primește în continuare finanțare de la primărie, pentru că întreprinderea municipală nu este iradiată. Pentru anul curent, din bugetul planificat al primăriei îi sunt destinate 330 mii de lei - cea mai mică sumă în ultimii ani, fiindcă acoperă doar salariile. Experta Elena Luca ne lămurește că, potrivit legii despre teatre, primăria subvenționează „Buciumul” cu 60 la sută din valoarea salariilor, dar Tătaru e obligat să plătească, din propriile venituri, sumele întregi. „Tătaru minte declarând că are un salariu de 300 de lei și că primăria nu-i dă bani. Cea mai mare întârziere a fost de câteva luni, iar leafa lui e de 1180 lei. Și cifra de 114 angajați, indicată de Tătaru în cererile de finanțare, era exagerată, căci el nu avea atâția lucrători. Astăzi primăria îi dă salarii doar pentru 58 de angajați”, menționează experta. Deși cei care-l mai vizitează pe Tătaru ne spun că la „Buciumul” a rămas el singur… și paznicii.

„Am lucrat 14 ani degeaba”

Iată și „o viață de artist” la „Buciumul” - Tudor Ungureanu l-a însoțit pe Tătaru prin toată republica, a fost alungat și primit înapoi de câteva ori, lucrând aici 14 ani. Din cauză că Tătaru se eschiva de la plata impozitelor, pentru care primea bani de la primărie, niciunul din acești ani nu a intrat în vechimea de muncă a artistului. Ungureanu ne spune că lefurile pe care i le plătea „baronul Buciumului” erau întotdeauna diferite, însă uneori nu erau achitate câte jumătate de an. „știam prea bine că primăria îi dă bani, deoarece am pornit „Buciumul” împreună. Iar salarizarea de la primărie i-am obținut-o eu, rugându-l pe Urecheanu… Odată am nimerit în spital și l-am rugat să-mi facă poliță de asigurare medicală, dar n-a vrut. Cred că ar fi putut să facă măcar un gest frumos pentru mine… și la urmă, când mi-am ridicat cartea de muncă, am rămas perplex văzând că toți anii aceștia i-am lucrat degeaba…”, ne-a spus Tudor Ungureanu.

„Băi, ce facem?”

Iar Vasile Scurtu, șef de trupă la „Buciumul” în anii 2001-2005, ne descrie o zi de lucru la Tătaru: „Veneam la muncă dimineața și nu făceam nimic, așteptând să iasă ursul din bârlog. Pe la ora 12, apărea somnoros și, cu ochii lipiți de somn, ne spunea că a fost la primărie, unde a avut de discutat ceva foarte important. Apoi începea să telefoneze. Mai trecea pe lângă noi și ne întreba: „Băi, ce facem?”. Pe urmă făceam stânga împrejur și ne împrăștiam. Ne hrănea după sărbători - din rămășițe. Dar înainte de petreceri strângea echipa și zicea: „N-aveți ce face? Faceți curat, nu stați degeaba, căci vin oaspeți. Și măturau actorii de rând cu muncitorii. Eu nu m-am supus acestor indicații, iar când a strigat la mine, l-am prevenit că de mai ridică o dată vocea, o va păți rău. Se sfădea permanent cu paznicii pentru că permit accesul oamenilor în curte. Iar muncitorii lucrau câte o lună, două și erau alungați sau plecau singuri, fiindcă nu le plătea salariul”. Mai mulți actori care au lucrat în acea perioadă la „Buciumul” și cărora Tătaru li se plângea că Urecheanu nu-i dă bani, habar nu aveau că șeful lor gestionează o rută de maxi-taxi.

„Am să vă dau amuș afară”

și alți actori care au lucrat la „Buciumul” susțin că Tătaru era omul care „dimineața putea să te ia la lucru, iar seara să te dea afară”. „Lucrul începea așa: „Am să dau pe cineva afară amuș, pentru că azi n-am dispoziție”. Putea să-i alunge și pe toți. A luat la pază un băiat pe care l-a eliberat imediat pentru că fuma în curte. O concedia și pe soție, care era angajată la el, dar cel mai des - pe paznici și pe contabili”, adaugă actorii. Despre salarii, artiștii afirmă că Tătaru le plătea „atâta cât vroia el”. „Tudor nu-i băiat rău, dar e rătăcit. Activitatea artistică din acea ogradă consta în organizarea meselor, mâncare, băutură și concerte. Nu-i niciun fel de teatru acolo. Cu toate astea, primăria i-a dat întotdeauna bani. Putea să treacă la comuniști, dar nu trebuia să scuipe în cei care l-au susținut. Eu crăp de ciudă când văd ce zice despre Urecheanu sau Filip, care l-au ajutat. Asta nu-i omenește”, consideră actorul Valeriu Cazacu.

Apropiindu-se de Voronin, la 1 august 2006, Tătaru îi scrie președintelui următoarea cerere: „Vin cu rugămintea de a-mi examina această rugă, din motivul că familia mea, ce este constituită din șase persoane majore și două minore, care locuim într-o cameră la căminul studioului Moldova-Film. Rog să interveniți pentru a mi se atribui un lot de pământ în raza orașului pentru construcția unei case particulare, astfel soluționez problema existentă. Mulțumesc anticipat cu speranța că rugămintea mea nu va fi trecută cu vederea”. Pe de o parte, toată lumea care-l cunoaște pe Tătaru știe că el de mult nu mai locuiește la cămin, ci la „Buciumul”. Pe de altă parte, mă eschivez să vorbesc despre grija și atitudinea sa față de soție și fiul său.

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii