Dumitru Sliusarenco

Cercul vicios din sistemul de educație. Cine îl rupe?

Care este problema nr.1 a sistemului de educație în Moldova? ignoranța statului? prostia părinților? corupția tuturor?

O investigație recentă arăta că statul cheltuie pentru un elev de 30 de ori mai puțin decât pentru un deputat. În grădinițe bucătarii primesc 1-2 mii pe lună. În grupe sunt câte 20-30 de copii, de care are grijă o dădacă și o educatoare. Salariul lor este de 2-3 mii. Educația se rezumă la a nu permite copiilor să-și scoată ochii, pentru că de instrumente educaționale calitative nu poți vorbi în așa condiții.

În rezultat avem așa un peisaj: ne hrănim copiii cu lături, îi ținem într-un regim de semi-închisoare, le traumăm de mici psihicul și le dezvoltăm instinctul că nu există chestie mai neplăcută pe lumea asta decât grădinița/școala și ne batem joc de oamenii din sistemul educațional.

Între timp, pentru Parlament se cumpără fotografii 3D (în natură nu poate exista explicație logică pentru așa ceva).

Cine salvează copiii? evident părinții, iar mai exact - Comitetul Părintesc. Dintr-un instrument de suport pentru sistemul educațional, Comitetul s-a transformat într-un instrument de driblare și fentare a corupției. Cum să dai mită unui profesor/educator? strângi donații, faci cadouri de anul nou, crăciun, ziua de naștere, ziua numelui, hramul orașului și orice alt motiv de fâs.

Experiența noastră personală cu Annie și grădinița de stat a fost fiasco total. Educatori care nu reușesc fizic să îngrijească și să educe copiii, violență verbală din partea acestora și violență fizică între copiii, lipsă elementară de jucării și activități creative. Paradoxul este că la orice inspecție, toată lumea declară solemn că lucrurile merg perfect, educatorii reușesc tot iar copilașii sunt fericiți!

Cel mai jenant este să vezi cum unii părinți se rup să ajungă în comitete, cu un singur scop - să adune donații și cadouri și să le duc cu plecăciuni și mulțumiri educatorilor, ca creștinii la liturghia de paști. În afară de faptul că asta este o mită camuflată, asta-i și cel mai elementar pupinc#rism. Ca copilul tău să fie ”văzut” bine. Și să te împingă păcatul să nu plătești la timp donația, ori să nu dai bani pentru cadouri. Ești răstignit public. La noi s-a ajuns la ideea de a face liste publice cu datornici. WTF? rămâne de desenat câte un A rușinos pe piept și de aruncat cu ouă stricate.

Și nimeni nu vrea să înțeleagă (ori nu le pasă) că sunt oameni pentru care acei 10/20/50/100 de lei sunt decisivi, că unii nu pot face donații la fiecare porcărie de sărbătoare. Nimeni nu vede că copiii acestor părinți sunt ofensați, agresați sau discriminați. De la ignoranță simplă la bullying ori scuipat în borș (da nu, Doamne ferește, așa ceva este evident exclus!). Uneori dragostea pentru copii este atât de oarbă că nu vezi nimic altceva, nici când alt copil suferă, mai ales pentru că tu ai decis că lui al tău trebuie să-i fie bine cu orice preț.

Și pe urmă ne întrebăm de ce ne lipsește educația? de ce avem gândire mediocră? de ce votăm pe dos? de ce autoritățile investesc în oficii și mașini de milioane iar copiii mănâncă în școli lapte stricat cu muște?

Da foarte elementar, pentru că majoritatea din noi contribuie câte puțin la toate aceste mizerii și nimeni nu-i gata să rupă cercul vicios, iar dacă cineva îndrăznește - este izolat, împachetat și aruncat la gunoi!

Opiniile exprimate în rubrica de bloguri sunt asumate în totalitate de bloggeri şi nu reprezintă neapărat poziţia CIJM.

Toți bloggerii portalului

  • Când vine noaptea. Sau cum ar fi Moldova fără presă

    Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a stabilit că libertatea presei este esențială pentru democrație. Pare o propoziție șablon, desprinsă dintr-un discurs plictisitor, dar dezvoltând această idee, mă întreb de